Este binecunoscut faptul că durerea abdominală în partea dreaptă jos ridică suspiciunea de apendicita acuta, însă nu în toate cazurile se dovedește a fi într-adevăr diagnosticul corect.
În fapt, proporția laparotomiilor negative (în care se deschide abdomenul pentru diagnosticul de apendicită acută și intraoperator apendicele se dovedește a fi normal) este raportată a fi de până la 10-15%.
Pe lângă tabloul clinic tipic pentru apendicita acută, există multe variante de prezentare clinică care pot îngreuna diagnosticul și care uneori necesită chiar intervenție chirurgicală (deschisă sau laparoscopică) pentru diagnostic diferențial și tratament.
Semnele și simptomele clasice de apendicită sunt:
- durerea – inițial este vagă, difuză sau surdă, intermitentă sau colicativă (fiind o durere viscerală), localizată periombilical (în jurul buricului) sau în hipogastru (sub buric), urmând ca după un interval de 4-12 ore să devină mai intensă, continuă și să localizeze în fosa iliacă dreaptă (prin iritarea peritoneului din jurul apendicelui apare durerea somatică). Schimbarea sediului și caracteristicilor durerii (semnul Kocher) este prezentă la peste jumătate dintre pacienți. Uneori durerea poate debuta direct în fosa iliacă dreaptă. În funcție de poziția apendicelui, durerea poate avea altă localizare: poziție retrocecală – durere în flancul drept sau lombă (mimând o colică nefretică), poziție subhepatică – poate mima o colică biliară, poziție pelvină – durere hipogastrică (suprapubiană), poziție mezoceliacă – durere periombilicală, poziție retroiliacă – durere testiculară (prin iritarea vaselor spermatice și a ureterului).
- anorexia (inapetența) – este prezentă la majoritatea pacienților și precede apariția durerii.
- vărsăturile – sunt destul de frecvent prezente și apar după instalarea durerii.
- tulburările de tranzit intestinal – de obicei este vorba despre constipație, însă la vârstnici, la copii și în anumite localizări atipice (retrocecală, pelvină) poate apărea diaree
Succesiunea anorexie – constipație/diaree – durere – vărsături este înalt sugestivă pentru diagnosticul de apendicită acută. Abaterile de la această succesiune sau absența anorexiei necesită adesea reconsiderarea diagnosticului de apendicită acută.
La consultul clinic, medicul va efectua o examinarea a abdomenului (inspecție, palpare, percuție) și o serie de manevre care ajută la stabilirea diagnosticului de apendicită acută. Din cauza durerii, pacientul poate adopta o poziție antalgică (care ameliorează durerea), și anume poziția în supinație cu flexia coapsei drepte pe abdomen. Semnele generale sunt puțin modificate, constând în subfebră și tahicardie ușoară. La examenul abdomenului se constată hiperestezie cutanată și durere la palparea abdomenului. Durerea se accentuează la inspir profund și tuse. Pot exista și semne de iritație peritoneală (apărare sau contractură usculară, durere severă la decompresia bruscă a abdomenului – manevra Blumberg). Medicul mai poate efectua o serie de manevre clinice pentru confirmarea diagnosticului: semnul Rowsing (palparea dinspre fosa iliacă stângă spre cec provoacă durere în fosa iliacă dreaptă), manevra psoasului (accenturea durerii la palpare cu membrul inferior ridicat și întins), manevra obturatorului (rotația internă a membrului inferior drept flectat agravează durerea).
Pentru creșterea acurateței diagnostice, a fost pus la punct un scor clinico-paraclinic numit scorul Alvarado (Mantrels).
Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu alte afecțiuni digestive (meckelită, limfadenită mezenterică la copii, ulcer peptic, gastroenterite, ischemie mezenterică, boala Crohn sau colita ulcerativă, invaginația intestinală, colecistita acută, pancreatită, diverticulită), afecțiuni pleuropulmonare (pleurezie sau pneumonie bazală dreaptă), afecțiuni reno-urinare (colică reno-ureterală, pielonefrită dreaptă), afecțiuni genitale la bărbat (epididimită acută sau torsiune de testicul) sau la femeie (anexită, sarcină extrauterină, torsiune/ruptură de chist ovarian sau alte cauze de durere pelvină), afecțiuni tumorale (cancer de cec, carcinoid), alte cauze mai rare de durere abdominală (colică saturnină, purpură Henoch-Schonlein).
O atenție deosebită privind suspiciunea diagnostică de apendicită acută trebuie acordată la următoarele categorii de pacienți:
- copilul mic – la care examinarea abdominală este dificilă (din cauza apărării musculare voluntare pe care o are copilul) iar tabloul clinic este nespecific (febră, vărsături, anorexie, tulburări de tranzit, dureri abdominale uneori convulsii). Apendicita acută este rară la copiii cu vârsta sub 2 ani.
- femei însărcinate – la gravide, apendicita este cea mai frecventă patologia extragenitală care necesită intervenție chirurgicală. Apare mai frecvent în primele 2 trimestre de sarcină. Particularitățile la această categorie de pacienți constau în aceea că apărarea musculară este diminuată (peretele abdominal fiind mai lax) iar leucocitoza de 15-20.000/mm3 este normală în sarcină. Deși există un risc crescut de naștere prematură, apendicita acută la gravide necesită intervenție chirurgicală din cauza riscului de evoluție către peritonită (complicație amenințătoare de viață atât pentru mamă cât și pentru făt).
- vârstnici – tabloul clinic este mai șters la populația geriatrică, din cauza reactivității imunologice scăzute (imunosenescență). Acest lucru întârzie prezentarea la medic, ceea ce face ca frecvența apendicitelor complicate să fie mai mare.