În secolele 18 ?i 19, pills în spitalele universitare din Europa 50-55% dintre pacien?ii maternit??ilor (mame ?i nou-n?scu?i) mureau de septicemie.
Observând că rata mortalității materne este mult mai mare la femeile care nășteau în clinicile universitare decât la cele care nășteau în clinici obișnuite sau acasă, profesorul de obstetrică Ignaz Philippe Semmelweis de la spitalul AKH (Allgemeines Krankenhaus) din Viena (Austria) a încercat să identifice o cauză care să explice acest paradox. Explicația pentru această diferență era simplă: în secția First Division (unde avea loc și predarea în cadrul facultatății de medicină), studenții transmiteau un agent pe vremea aceea necunoscut de la cadavrele pe care făceau practică la gravidele internate pentru naștere, lucru care nu se întâmpla și în secția Second Division, unde studenții la facultatea de moașe nu făceau practică pe cadavre și nici tușeu vaginal gravidelor. Astfel, cu câteva secole înainte de elaborarea teoriei infecțioase a bolilor de către Pasteur, el a stabilit că septicemia maternă post-partum este o boală contagioasă transmisă de către personalul medical și studenți. Urmare a acestei observații, în 1847 Semmelweis a propus personalului clinicii AKH o măsură banală: să se spele pe mâini înainte de a consulta gravidele. În decurs de 8 luni de a aplicarea acestei măsuri, rata deceselor materne prin febră puerperală a scăzut de la 18% la 0.2%. Pentru această propunere, considerată ridicolă de către comunitatea medicală din acele vremuri, dr. Ignaz Semmelweis și-a pierdut postul, reputația și în final profesia. Doar în 1881, când Pasteur a stabilit legătura directă dintre febra puerperală și infecția cu Streptococcus pyogenes, descoperirea lui Semmelweis a fost recunoscută. În 1865, chirurgul Joseph Lister a introdus principiul sterilității în chirurgie. Descoperind prima substanță antiseptică (acidul carbolic), el a redus rata mortalității după amputații de la 40% la 5%. Ca un fapt divers, numele său a dat și brandul apei de gură Listerine.
Aceste 2 descoperiri istorice au pus bazele asepsiei și antisepsiei în practica medicală. Asepsia reprezintă totalitatea măsurilor care se iau pentru prevenirea contaminării unei plăgi, prin sterilizarea instrumentarului și a materialelor folosite în operație (câmpuri chirurgicale, comprese), prin spălarea mâinilor chirurgului și folosirea de mănuși sterile, precum și prin dezinfecția zonei de operat. Antisepsia se referă la totalitatea măsurilor care se iau pentru distrugerea agenților infecțioși dintr-o plagă deja contaminată, prin folosirea de soluții antiseptice. Asepsia este o metodă profilactică, iar antisepsia una curativă.
Referințe:
- Dr Ignaz Semmelweis and the Allgemeines Krankenhau
- Joseph Lister, Science Museum
- foto: inmagine.com