Coagulograma include o serie de analize de sânge care exploreaz? procesul de coagulare.
Testele de coagulare trebuie efectuate înainte de operații (pentru a aprecia riscul hemoragic), pre-procedural (înainte de manevre cu potențial sângerând (ex. puncție-biopsie hepatică, rezecție endoscopică a unui polip), pentru diagnosticul bolilor care evoluează cu sindrom hemoragipar și pentru monitorizarea tratamentului anticoagulant.
Iată care sunt cele mai folosite teste de coagulare în practica clinică:
Numărătoarea trombocitelor este inclusă în hemogramă și explorează timpul vasculo-plachetar al hemostazei. Valorile normale sunt cuprinse între 150.000 – 400.000 trombocite/mm3. Un număr scăzut de trombocite (trombocitopenie) duce la un deficit al hemostazei primare, cu apariția de manifestări hemoragice cutaneo-mucoase – peteșii, echimoze, peteșii, gingivoragii (sângerări gingivale), epistaxis (sângerări nazale), hemoptizie (tuse cu sânge), hematurie, sângerări digestive sau genitale. Manifestări clinice similare pot apare și atunci când trombocitele sunt în număr suficient, dar prezintă anomalii funcționale (trombopatii). Un număr crescute de trombocite poate apare reactiv (în inflamații, post-hemoragic) sau în sindroame mieloproliferative.
Timpul de protrombină (PT) sau timpul Quick (TQ) măsoară timpul necesar fibrinoformării după activarea factorului VII. Valorile normale sunt între 12-15 secunde. Explorează calea extrinsecă și comună a coagulării (factorii VII, V, X, protrombina și fibrinogen). Se folosește pentru monitorizarea tratamentului cu anticoagulante orale de tipul acenocumarol sau warfarină. Datorită variabilității în ceea ce privește metodologia determinării acestui test de coagulare, rezultatele se exprimă actualmente standardizat, sub forma INR (international normalized ratio). Despre INR găsiți detalii aici. Un timp de protrombină sau INR prelungit poate apare în caz de boli hepatice cronice cu insuficiență hepatică, deficit de factori de coagulare sau hipovitaminoză K.
Timpul de tromboplastină activată (PTT) și parțial activată (aPTT) măsoară timpul necesar formării cheagului de fibrină după inițerea coagulării pe calea intrinsecă. Valorile normale sunt cuprinse între 25 și 35 secunde. Explorează calea intrinsecă și comună a coagulării (factorii IX, X, XI, XII, V, VIII, protrombina, fibrinogen). Este indicat pentru monitorizarea tratamentului anticoagulant cu heparină, (caz în care ținta terapeutică este un aPTT de 2,5-3,5 ori normalul) și pentru screeningul deficitului de factori de coagulare (hemofilie, insuficiență hepatică, hipovitaminoză K).
Timpul de sângerare (TS) explorează tot timpul vasculoplachetar (hemostaza primară) și se poate efectua prin mai multe metode (Duke, Ivy). Metoda Duke presupune realizarea unei mici incizii la nivelul lobului urechii și măsurarea timpului până când se oprește sângerarea (prin formarea dopului plachetar). Valorile normale sunt de 2-3 minute. Metoda Ivy constă în practicarea unei incizii la nivelul antebrațului lateral (la 5 cm sub plica cotului), în condițiile umflării manșetei de tensiune la 40 mmHg la nivelul brațului. Sângele se tamponează ușor fără a realiza presiune, până în momentul opririi sângerării. Valorile normale sunt de 7-9 minute. Un timp de sângerare normal depinde de răspunsul vasoconstrictor și de trombocite normale cantitativ și calitativ. Prelungirea TS poate apărea în caz de vasculopatii, trombocitopenie sau trombopatii.
Timpul de trombină (TT) măsoară viteza conversiei fibrinogenului la fibrină la adăugarea de trombină. Valorile normale sunt între 10-15 secunde. Prelungirea timpului de trombină apare în caz de hipofibrinogenemie (boală de ficat, coagulopatie de consum), hiperfibrinogenemie, disfibrinogenemie (fibrinogen anormal), tratament cu heparină sau inhibitori de trombină.
Fibrinogenemia reprezintă nivelul de fibrinogen din sânge. Valorile normale sunt cuprinse între 200-40 mg/dl.
Testele de coagulare sunt prelungite în cazul deficitului de factori procoagulanți, însă nu sunt sensibile pentru depistarea unui deficit de factori anticoagulanți (ex. proteină C/S).
Alte analize pentru explorarea hemostazei sunt: teste de agregare plachetară, tromboelastogramă, timp de reptilază, dozarea factorilor de coagulare, D-dimeri, anticorpi antifosfolipidici, antitrombina III, proteina C/S, .
Iată cum arată coagulograma în diferite afecțiuni care evoluează cu sindrom hemoragipar:
PT |
PTT |
TS |
Nr.trombocite |
|
Deficit de vitamina K, tratament anticoagulant oral |
Prelungit |
Normal sau ușor prelungit |
Normal |
Normal |
Coagulare intravasculară diseminată |
Prelungit |
Prelungit |
Prelungit |
Scăzut |
Boala von Willebrand |
Normal |
Prelungit |
Prelungit |
Normal |
Hemofilie |
Normal |
Prelungit |
Normal |
Normal |
Tratament cu aspirină |
Normal |
Normal |
Prelungit |
Normal |
Trombocitopenie |
Normal |
Normal |
Prelungit |
Scăzut |
Insuficiență hepatică ușoară |
Prelungit |
Normal |
Normal |
Normal |
Insuficiență hepatică terminală |
Prelungit |
Prelungit |
Prelungit |
Scăzut |
Uremie |
Normal |
Normal |
Prelungit |
Normal |
Afibrinogenemie congenitală |
Prelungit |
Prelungit |
Prelungit |
Normal |
Trombastenie Glanzmann |
Normal |
Normal |
Prelungit |
Normal |
Sindrom Bernard-Soulier |
Normal |
Normal |
Prelungit |
Scăzut sau normal |
Referințe: Clinical Methods: The History, Physical, and Laboratory Examinations, Chapter 157 Coagulation Tests, NCBI