Boala cardiac? ischemic? este o afec?iune func?ional? caracterizat? printr-un dezechilibru între aportul ?i necesarul de oxigen al miocardului. Este cea mai frecvent? cauz? de deces la nivel mondial. Inciden?a bolii este de aproximativ 1:5 persoane.

În boala cardiacă ischemică problema cauzală nu este la inimă, ci la arterele care irigă inima – cauza este așadar boala coronariană iar consecința este ischemia cardiacă. Cauza o reprezintă "înfundarea" arterelor coronare prin plăci de aterom, care se formează în evoluția procesului de ateroscleroză. Frecvent, cardiopatia ischemică

Boala cardiacă ischemică are mai multe forme clinice de exprimare:

• forme dureroase: acute – sindroame coronariene acute (angina instabilă, cunoscută ca și preinfarct, și infarctul miocardic acut, care poate fi transmural sau subendocardic, cu sau fără supradenivelare de ST) și cronice (angina pectorală stabilă)
• forme nedureroase: ischemia silențioasă, insuficiența cardiacă ischemică, moartea subită coronariană

Cauza

Cardiopatia ischemică poate apărea ca urmare a afectării arterelor coronare mari, epicardice (datorită aterosclerozei, bolilor de colagen, sifilisului cardiovascular, emboliei coronariene) sau a arterelor coronare mici – angina microvasculară (sindrom X coronarian). Ea poate apărea și la pacienții cu artere coronare permeabile, dar care prezintă o tulburare funcțională cardiacă (în stenoza aortică avem un debit cardiac scăzut, implicit si un debit coronarian scăzut, în insuficiența aortică regurgitarea diastolică duce la scăderea aportului de sânge coronarian, în hipertrofia ventriculară rețeaua coronariană este insuficientă pentru o masă musculară crescută, iar în cardiopatia hipertensivă avem și hipertrofie ventriculară și afectare aterosclerotică a arterelor coronare).

Angina stabilă

Angina stabilă este prototipul bolii cardiace ischemice. Este o formă cronică a cardiopatie ischemică care se caracterizează prin episoade periodice de durere anginoasă, care survin la efort sau în alte situații care cresc consumul miocardic de oxigen (emoții, frig, mese copioase).

Durerea anginoasă este o durere toracică retrosternală (uneori precordială) cu caracter constrictiv – ca o apăsare, ca o gheară (și nu în punct fix, cum este junghiul toracic), care durează mai puțin de 20 minute, iradiază în umeri și brate (în special în cel stâng), apare la efort, cedează la întreruperea efortului sau administrarea sublinguală de nitroglicerină.

În funcție de severitate, cardiopatia ischemică este încadrată după clasificarea canadiană astfel:

• clasa I: angină la efort intens, rapid, susținut, corespunzător unui consum energetic de 7 METS (echivalente de consum de oxigen la efort)
• clasa II: angină la efort mediu, care limitează ușor activitatea bolnavului, corespunde la 5 METS.
• clasa III: angină la eforturi uzuale, care limitează activitatea cotidiană a bolnavului (făcutul patului, coborâtul scărilor); corespunde unui consum de 3 METS.
• clasa IV: angină de repaus, care afectează sever viața bolnavului; corespunde unui consum de 1 METS.

Clasificarea canadiană a anginei corespunde clasificării NYHA a dispneei din insuficiența ventriculară stângă.

Diagnosticul se pune pe baza anamnezei, a examenului clinic și a investigațiilor paraclinice: EKG de repaus (care arată modificări de fază terminală ST-T, undă Q patologică sechelară), EKG în criză sau EKG de efort (pentru care pacientul trebuie adus la o frecventă egală cu 220-vârsta), ecocardiografie (care evidențiază modificări de cinetică ventriculară în repaus sau la stress – provocare farmacologică cu dipiridamol sau dobutamină), scintigramă de perfuzie miocardică, tomografie cu emisie de pozitroni și coronarografie (angiografie coronariană).

Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu boli cardiace (infarct miocardic, pericardită, stenoză aortică, cardiomiopatie hipertrofică) și boli extracardiace (afecțiuni pleuropulmonare, boli de perete toracic, psihoză).

În ceea ce privește evoluția, aproximativ 3% dintre pacientii cu angină fac anual infarct miocardic.

Tratamentul poate fi:

• medicamentos cu antianginoase (nitrati – nitroglicerină pentru tratamentul crizelor, isosorbid mono- și dinitrat pentru prevenirea crizelor, beta-blocante – metoprolol, atenolol, blocante de calciu, molsidomina), hipolipemiante și antiagregante plachetare
• intervențional prin PCI (intervenție coronariană percutană, denumită anterior PTCA, angioplastie transluminală coronariană percutană) constând în angioplastie cu stent
• chirurgical prin by-pass aorto-coronarian

foto: British Heart Foundation