Bypass-ul aortocoronarian reprezint? metoda de tratament chirurgical a cardiopatiei ischemice. Pe scurt, ea const? în anastomozarea unor grafturi top-antibiotic.com la arterele coronare dincolo de obstruc?ia aterosclerotic?, pentru a asigura o vasculariza?ie adecvat? miocardului.
Grafturi pentru bypassaortocoronarian
Cele mai folosite grafturi sunt vena safenă, artera radială şi artera toracică internă stângă (numită şi artera mamară internă stângă), mai rar artera gastroepiploică dreaptă sau artera epigastrică inferioară. Artera mamară internă are cea mai mare rată de patență (90% la 10 ani) și este considerată un live-graft: spre deosebire de celelalte grafturi, originea sa (din artera subclavie) este păstrată intactă. Grafturile venoase sunt considerate inferioare celor arteriale din simplul motiv că trebuie să transporte sânge arterial la o presiune de 40 mmHg (cât este presiunea arterială coronariană) și nu sânge venos – rata de ocluzie pentru graftul de safenă poate ajunge la 60% la 10 ani. Între grafturile arteriale, artera mamară internă stângă (LIMA) este considerată superioară arterei radiale, iar aceasta din urmă este superioară grafturilor venoase. Deși este ușor de recoltat, artera radială poate fi deja încărcată aterosclerotic (în special la diabetici) și este predispusă la vasospasm.
În funcție de numărul de grafturi folosite, poate fi vorba despre un bypass unic sau multiplu (dublu, triplu sau chiar cvadruplu – ex. pentru artera descendentă anterioară, artera coronară dreaptă, artera circumflexă și prima diagonală a LAD). Decizia pentru numărul de bypass-uri necesare se face în funcție de leziunile indicate la angiografia coronariană.
Bypass cardiopulmonar
Operaţia de bypass aortocoronarian este o procedură de chirurgie cardiacă care se face cu oprirea cordului şi circulaţie extracorporeală. Pentru că este dificil de efectuat anastomoze pe un cord bătând, operația presupune oprirea cordului și dirijarea circulației prin pompa de circulație extracorporeală, cu ajutorul unor canule inserate în aortă și în venele cave la joncțiunea lor în atriul drept. Odată cu pornirea pompei de circulație extracorporeală (CEC), cordul este exclus temporar din circulația sistemică, iar funcția circulatorie (alături de cea de schimb gazos, echilibru acido-bazic și termoreglare) este preluată de aparatul de CEC. Pe durata circulației extracorporeale, toate organele vor fi irigate prin debitul asigurat de pompă, cu excepția cordului (întrucât clamparea se face după originea coronarelor, dar înainte de emergența primelor ramuri din aortă). Și acum vine întrebarea: cum supraviețuiește cordul dacă nu este irigat? de ce nu se infarctizează? Viabilitatea cordului în condițiile suprimării fluxului coronarian este menținută prin tehnici de protecție miocardică – cardioplegie și hipotermie. Explicația constă în aceea că peste 90% din metabolismul energetic cardiac este “consumat” pentru susținerea funcției contractile. În condițiile în care oprim bătăile cordului prin soluția de cardioplegie (o soluție de potasiu care produce asistolie) și inducem și hipotermie (care încetinește procesele metabolice), reducem metabolismul cardiac aproape de 0. După terminarea bypass-ului, pacientul este scos de pe pompă iar cordul repornit.
Indicații ale bypassului aorto-coronarian
- boală multivasculară, leziuni difuze sau de trunchi de coronară stângă – scorul SYNTHAX poate fi util în alegerea strategiei optime de revascularizare (intervențională sau chirurgicală)
- pacienți cu risc înalt (diabet zaharat, disfuncție ventriculară stângă cu fracție de ejecție scăzută)
- electiv în angina stabilă
- infarct miocardic acut cu șoc cardiogen
- tromboliză sau angioplastie eșuată, complicații ale intervenției coronariene percutane
Grafturile “durează” circa 8-15 ani, după care există o probabilitate mare de restenoză și necesitate de revascularizare.
Bypassul aortocoronarian este o operație pe cord deschis care implică și riscuri anestezice și chirurgicale: infecții, tulburări neurocognitive, embolii (infarct miocardic, insuficiență renală, stroke), eșec al graftului, neuniune sternală, sindrom vasoplegic, deces.
Tehnici noi de bypass aortocoronarian
În acord cu tendința generală a chirurgiei de orientare către proceduri minim-invazive și pentru a mai diminua din teama pe care o induce termenul de “operație pe cord”, chirurgia cardiacă are la îndemână și o serie de tehnici noi:
- bypassul aortocoronarian fără pompă (OPCAB, Off-pump coronary artery bypass)
- bypass coronarian minim-invaziv (MIDCAB, Minimally Invasive Direct Coronary Artery Bypass surgery), prin intermediul unei incizii de 5-10 cm
- bypass coronarian endoscopi (TECAB, Totally Endoscopic Coronary Artery Bypass Surgery)
- revascularizarea coronariană hibridă