Prima consultaţie în sarcină

Prima consultatie prenatala este cea în care se pune diagnosticul de sarcina, se face o evaluare initiala si se ia în evidenta gravida.

În mod normal, înainte de planificarea sarcinii cuplul care doreşte să conceapă ar trebui să meargă la un consult preconcepţional, în care li se va spune printre altele şi când trebuie să se prezinte la obstetrician pentru confirmarea sarcinii. Așadar, prima consultație prenatală trebuie să aibă loc la 5-6 săptămâni de amenoree (adică la 1-2 săptămâni de întârziere a menstruației sau 3-4 săptămâni de la un contact sexual neprotejat), corespunzând cu momentul în care se pot folosi testele de sarcină la domiciliu (care se bazează pe dozarea hCG, gonadotropinei corionice umane, în urină). Prezentarea pentru consultație survine adesea în condițiile întârzierii menstruației, apariției semnelor și simptomelor de sarcină și obținerii unui rezultat pozitiv la un test de sarcină.

Anamneza și consultul medical

La prima consultație prenatală, medicul care va urmări sarcina se va interesa cu privire la istoricul familial de boli genetice, antecedentele personale fiziologice (menarha, regularitatea ciclului menstrual, dacă a mai avut sarcini – cum au decurs acestea, dacă au existat probleme, nașterea a fost naturală sau prin cezariană) și patologice (afecțiuni de care a suferit femeia, boli cronice, tratamente curente) ale femeii. În funcție de data ultimei menstruații se va calcula vârsta sarcinii și data probabilă a nașterii.

În cadrul consultului se va efectua măsurarea înălțimii și greutății, determinarea tensiunii arteriale, examenul fizic general pe aparate și sisteme (cu accent pe organele care vor fi suprasolicitate în sarcină) și examenul ginecologic-obstetrical. Examenul local constă în inspecție (care poate releva hiperpigmentarea vulvară, mucoase turgescente și de culoare violacee), examen cu valve (fanta vulvară este laxă, permițând introducerea ușoară a valvelor, pereții vaginali sunt hiperumectați, turgescenți, de culoare violacee, uneori cu mici varicozități) și tușeu vaginal (colul uterin este înmuiat, de consistență scăzută, pereții vaginului sunt supli, iar palparea transabdominală poate evidenția o consistență păstoasă a uterului la locul implantării). O ultimă etapă a examinarării gravidei este pelvimetria (internă – prin tact vaginal, și externă – cu ajutorul pelvimetrului), pentru a stabili dacă bazinul femeii permite nașterea pe cale naturală sau este un bazin distocic.

Analize obligatorii

În cadrul primei consultații prenatale medicul va recomanda gravidei un set de analize:

  • hemoleucogramă, glicemie
  • determinarea grupei sangvine și a Rh-ului (inclusiv la partener, dacă există posibilitate de incompatibilitate de Rh)
  • examenul secreției vaginale
  • sumar de urină
  • teste serologice pentru grupul TORCH (toxoplasma, rubeolă, citomegalovirus, herpes, altele – HIV, hepatită B, sifilis)
  • examen citologic Babeș-Papanicolau
  • culturi din secreții cervicale

Acestora li se pot adăuga și alte analize: VSH, probe hepatice (transaminaze, bilirubină), probe tirodiene, probe renale (uree, creatinină), acid uric.

Pentru confirmarea sarcinii (și excluderea unei sarcini extrauterine), aprecierea vârstei gestaționale și identificarea unei patologii genitale se efectuează și o ecografie. Sacul gestațional poate fi depistat începând cu săptămâna 4 de amenoree cu ajutorul sondei intravaginale și după 5 săptămâni de amenoree cu sonda abdominală.

Sarcina cu risc obstetrical crescut

O parte importantă a consultului prenatal este identificarea sarcinii cu risc obstetrical crescut, care poate apărea în anumite condiții psiho-sociale, din cauza unor antecedente ginecologice-obstetricale, boli preexistente sarcinii sau complicații ce apar pe durata sarcinii.

Recomandări pentru gravidă

Consultațiile ulterioare

Urmărirea sarcinii se face prin repetarea consultației lunar în trimestrele 1 și 2, bilunar în trimestrul 3 și săptămânal după săptămâna 36.

foto: womenshealth.gov

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii