Sindromul dispeptic (dispepsia sau indigestia) este o asociere de semne si simptome digestive (greata, discomfort abdominal, jena epigastrica, hiperaciditate, dureri abdominale, eructatii, pirozis – senzatie de arsura retrosternala, balonare, regurgitatii, satietate precoce) care apar în cadrul unor boli ale tractului gastrointestinal sau dupa ingestia anumitor alimente (considerate “neprielnice” organismului).

Neglijat, sindromul dispeptic poate evolua cu agravarea simptomelor, inapetență, scădere în greutate și fatigabilitate marcată.  Tulburările digestive ale sindromului dispeptic sunt nespecifice, dar se accentuează dimineața, după prânz și în timpul nopții (când poate trezi bolnavul din somn).

Dispepsia afectează ambele sexe la toate vârstele, fiind totuși mai frecventă la femeile între 16 și 60 ani (simptomatologia fiind mai intensă în timpul menstruației și sarcinii – datorită profilului hormonal). Circa 25-30% din populația generală va dezvolta un episod de dispepsie pe durata vieții.

Dispepsia reprezintă o importantă cauză de discomfort, datorită recurenței și persistenței cronice a simptomatologiei.

Simptome ale sindromului dispeptic

• senzație vagă de discomfort abdominal
• jenă epigastrică, epigastralgii
• dureri abdominale (uneori colicative)
• regurgitații, eructații
• sațietate precoce
• inapetență
• greață, vărsături
• pirozis (senzație de arsură retrosternală)
• senzație de plenitudine, balonare post-prandială
• diaree

Simptomele apar de obicei după o masă copioasă, după un aliment greu digerabil sau pe fondul unei acutizări a unei boli digestive (gastrită, ulcer peptic, litiaza biliară). Ele pot persista timp de câteva zile, uneori chiar și mai mult de o săptămână.

În funcție de predominanța unora dintre simptome, există 3 forme clinice de sindrom dispeptic: tip reflux (predomină regurgitațiile, eructațiile, arsurile retrosternale), tip ulceros (predomină durerile epigastrice, senzația de „roadere” a stomacului), tip dismotilitate (predomină durerile colicative, balonarea). O altă clasificare împarte sindromul dispeptic în: esofagian, gastric (ulceros) sau biliar. Frecvent întâlnit este sindromul dispeptic emetizant, care are în prim plan senzația de greață și vărsăturile.

Cauze ale sindromului dispeptic

• etilism, tabasigm, consum de cafea
• igienă alimentară defectuoasă (mâncatul cu mâini sau tacâmuri murdare, mâncatul lacom)
• aerofagie (vorbitul la masă duce la pătrunderea de aer  în tubul digestiv, odată cu îngurgitarea alimentelor)
• consum de alimente cu regim termic inadecvat (prea reci sau prea calde)
• exces alimentar (supraalimentare)
• intoleranța medicamentoasă: antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, indometacin, ibuprofen), antiinflamatoare steroidiene (corticosteroizii), antibiotice (eritromicina, metronidazol, ampicilină, amoxicilină), teofilină, preparate cu fier, contraceptive orale estorgenice, sedative, antiosteoporotice (bifosfonați – alendronat, ibandronat, zoledronat).
• boli digestive: boală de reflux gastroesofagian (BRGE), boală ulceroasă (ulcer gastric, ulcer duodenal), hernie hiatală, boli infecțioase (gastrite, duodenite, enterite), sindrom de intestin iritabil, parazitoze intestinale, pancreatită cronică, biliopatii (afecțiuni ale colecistului și căilor biliare), dismicrobisme intestinale (după tratamente antibiotice), boli canceroase (cancer gastric, cancer colorectal), dismotilitate gastrointestinală
• boli ale altor organe și sisteme: boli tiroidiene, afecțiuni paratirodiene, insuficiență renală, diabet zaharat (gastropareza diabetică), tulburări depresive și anxioase
• sarcina
• dispepsia fără cauză organică (dispepsia funcțională)
• tulburări psihosomatice

Procesul de digestie implică descompunerea alimentelor în principii nutritive elementare sub acțiunea enzimelor digestive și pasajul acestora prin segmentele tractului gastrointestinal sub acțiunea undelor peristaltice. Cercetările din ultimele decenii au arătat că tubul digestiv, prezintă, similar cordului, centri pacemaker, care declanșează contracții musculare ce propulsează alimentele prin segmentele tractului gastrointestinal. Digestia se realizează prin alternanța contracției fibrelor musculare din structura peretelui tubului digestiv cu relaxarea acestora. Activitatea peristaltică este controlată prin intermediul pacemakerilor locali și a centrilor nervoși superiori (prin intermediul neurotransmițătorilor). La rândul ei, activitatea secretorie (suc gastric, suc biliar, suc intestinal) este reglată atât prin mecanisme locale (celule paracrine din peretele tubului digestiv), cât și prin mecanisme centrale (prin intervenția hipotalamusului).  Actualmente, sindromul dispeptic este considerat ca fiind rezultatul unei tulburări a peristaltismului sau secrețiilor digestive.

La femei, s-a constatat o agravare a simptomatologiei în timpul menstruației și sarcinii și s-a constatat că hormonii sexuali feminini (progesteron, estrogeni – estronă, estradiol, estriol) modulează activitatea peristaltică a tubului digestiv. Teoria este confirmată și de faptul că agoniștii de GnRH (ex. leuprolid), care blochează secreția de estrogeni, ameliorează spectaculos simptomatologia.

Diagnosticul sindromului dispeptic

Sindromul dispeptic poate apărea ca o consecință a unei tulburări de alimentație temporară (ex. mese copioase și consum crescut de alcool în perioada sărbătorilor, ingestia unor alimente bogate în grăsimi sau greu digerabile), însă atunci când simptomatologia apare la o persoană tânără, persistă, se agravează sau interferă cu activitatea zilnică a individului trebuie evaluat tubul digestiv superior. Evaluarea paralinică și imagistică se impune de urgență atunci când apar semne sau simptome de agravare: febră persistentă, deshidratare, eliminarea de sânge prin vărsătură (hematemeză), scaun cu sânge (hematochezie) sau scaun negru (melenă), scădere ponderală.

Investigarea pacientului cu sindrom dispeptic trebuie să cuprindă efectuarea următoarelor teste paralinice și imagistice:

• analize de sânge (hemogramă, glicemie, probe hepatice – transaminaze, bilirubină și GGT, probe renale – uree și creatinină)
• ecografie abdominală (pentru afecțiuni hepato-bilio-pancreatice)
• tranzit baritat esogastroduodenal sau endoscopie digestivă superioară (pentru afecțiuni ale tubului digestiv superior: esofagită de reflux, ulcer gastroduodenal, gastrită, gastroduodenită, hernie hiatală, cancer gastric sau esofagian)
• teste pentru depistarea infecției cu Helicobacter pylori (teste invazive – testul bioptic al ureazei, testul histologic, cultura HP din probe bioptice sau teste neinvazive – dozarea anticorpilor serici, testul respirator cu uree, testul antigenului în materiile fecale, teste moleculare)
• coprocitogramă, examen coproparazitologic, coprocultură
• teste de intoleranță la lactoză
• manometrie esofagiană, pH-metrie esofagiană

Tratamentul dispepsiei

Tratamentul sindromului dispeptic cuprinde măsuri igieno-dietetice, și, în cazul în care simptomatologia persistă, măsuri farmacologice pentru combaterea simptomatologiei.

Recomandări de dietă:

• Se axează pe evitarea factorului declanșator:
• renunțarea la cafea, alcool, tutun și alte alimente iritante gastrice (preparate acide care fermentează, ciocolata, băuturile carbogazoase)
• evitarea grăsimilor și a alimentelor greu digerabile (ex. carnea de miel, care conține colagen și este grasă)
• evitarea alimentelor constate (de către bolnav) că declanșează simptomatologia
• eliminarea produselor lactate (la pacienții cu intoleranță la lactoză) – atenție la riscul de osteoporoză, sau a glutenului (la pacienții cu boală celiacă)

Recomandări privind comportamentul alimentar:

• nu mâncați cu gura deschisă, nu vorbiți în timp de mâncați (pentru a evita îngurgitarea aerului)
• mâncați încet, câte puțin, fără grabă
• nu faceți sport și nu vă angajați în alte activități fizice după masă
• nu mâncați cu mai puțin de 2-3 ore înainte de masă
• nu vă întindeți în pat timp de 30 minute după ce mâncați

Tratament medicamentos

• antisecretorii  – inhibitori de pompă protonică (omeprazol, esomeprazol, lansoprazol, pantoprazol), blocanți ai receptorilor H2 (cimetidină, ranitidină, famotidină)
• prokinetice – metoclopramid, motilium
• antispastice – NoSpa
• antibiotice, analgezice

În cazul medicamentelor care dau fenomene de iritație gastrică (antiinflamatoare nesteroidiene, antibiotice), se prescriu concomitent și antisecretorii gastrice. Dacă sindromul dispeptic este asociat unei boli digestive, se va efectua tratamentul etiologic al bolii de bază.