Analizele pentru ficat fac parte din analizele uzuale pe care fiecare persoană trebuie să le facă periodic.
Testele de funcționalitate hepatică realizează 4 sindroame biologice:
- sindrom de hepatocitoliză, manifestat prin creșterea transaminazelor
- sindrom hepatopriv (scăderea funcției de sinteză), manifestat prin scăderea proteinemiei, colesterolului și factorilor de coagulare
- sindrom de colestază (de retenție biliară), manifestat prin creșterea enzimelor de colestază și a bilirubinei
- sindrom inflamator (disproteinemic), manifestat prin creșterea probelor inflamatorii (VSH, CRP, fibrinogen, modificarea raportului albumine/globuline)
1. Sindromul biologic citolitic
Într-o baterie de teste uzuale, pe lângă hemogramă, uree, creatinină, glicemie și sumar de urină, intră și transaminazele, enzime care oferă informații despre starea ficatului. Transaminazele sunt enzime intracelulare care sunt în mod normal eliberate în cantități mici în sânge; atunci când crește permeabilitatea membranei hepatocitelor sau celulele hepatice sunt distruse, crește concentrația transaminazelor. Denumirea de transaminaze vine de la faptul că ele catalizează transferul unei grupări amine (NH2) de la un acid aminat la un cetoacid. Există 2 transaminaze:
- ALT/ALAT/GPT (alanil-aminotransferaza, glutamo-piruvat transferaza) – se găsește în special în ficat și rinichi. Valori crescute sunt întâlnite în caz de citoliză hepatică – hepatite virale, toxice, medicamentoase, autoimune. Enzima este localizată strict în citoplasmă.
- AST/ASAT/GOT (aspartat-aminotransferaza, glutamo-oxaloacetat transferaza) – pe lângă ficat, este prezentă și în mușchii scheletici, miocard, pancreas, țesut cerebral, rinichi. Creșterea valorii AST nu este așadar foarte specifică pentru o afecțiune hepatică: ea crește și în infarctul miocardic, pancreatită, embolie pulmonară sau AVC. Enzima este localizată în citosol și mitocondrii.
Particularități ale interpretării valorilor transaminazelor:
- deoarece transaminazele au drept coenzimă vitamina B6, alcoolicii (care au deficit de vitamină B6) pot avea valori fals-scăzute (în special a ALT, care este mai sensibilă decât AST)
- afectarea musculară (dermatomiozită, traumatisme, injecții intramusculare, miopatii) poate da creșteri ale transaminazelor, caz în care se vor efectua determinări ale altor enzime musculare (CK, aldolaza, LDH)
- numeroase medicamente pot da creșteri ale transaminazelor
- raportul de Ritis (RDR), reprezentând raportul dintre AST și ALT, ale căui valori normale sunt cuprinse între 0.7 și 1.4, este crescut (>2) în ciroza hepatică, hepatită cronică activă, hepatită medicamentoasă, ciroză biliară primitivă, metastaze hepatice, hepatită alcoolică (scadere predominentă a ALT datorită deficitului de vitamină B6) și scăzut în hepatita virală acută, colestaza extrahepatică sau afecțiuni inflamatorii.
- transaminazele pot fi crescute la obezi, la cei cu steatohepatită non- alcoolică, după un efort fizic prelungit sau după consum de ciuperci
Citește și articolul despre creșterea transaminazelor.
2. Sindrom hepatopriv
Sindromul hepatopriv reflectă o disfuncție a capacității hepatice de sinteză, detoxifiere și metabolizare. Indicatorii sindromului hepatopriv sunt scăderea concentrației de proteine serice, colesterol, fibrinogen și prelungirea timpilor de coagulare (datorită scăderii sintezei factorilor de coagulare II, V, VII). Alterarea probelor de coagulare este cel mai precoce marker al disfuncției hepatice deoarece factorii de coagulare sunt proteine cu timp de înjumătățire mic. Pentru funcția metabolică și de detoxifiere se folosesc ca indicatori colinesteraza serică și amonemia.
Sindromul hepatopriv apare de obicei în stadii avansate de boală hepatică cronică (ciroză hepatică) sau în hepatitele acute fulminante, când există distrucție hepatocitară masivă.
3. Sindrom colestatic (de retenție biliară)
Disfuncția bilioexcretorie se poate pune în evidență prin creșterea bilirubinei (preponderent a bilirubinei directe) și a enzimelor de colestază (fosfataza alcalină, 5’-nucleotidaza, gamma-glutamiltranspeptidaza, leucinaminopeptidaza, glutamat dehidrogenaza). Colestaza se mai poate însoți de creșterea ușoară-moderată a transaminazelor, bilirubinurie și prelungirea timpului de protrombină (datorită deficitului de vitamină K, care nu se absoarbe în absența sărurilor biliare). Valori mari ale gamma-glutamiltranspeptidazei (GGT), disproporționat față de cele ale bilirubinei și ale celorlalte enzime de colestază (fosfataza alcalină) indică o hepatită alcoolică.
În evaluarea unei retenții biliare trebuie efectuată și o ecografie abdominală pentru a vedea dacă localizarea colestazei este intrahepatică sau extrahepatică; în colestaza intrahepatică, căile biliare intrahepatice sunt nedilatate (cu excepția bolii Caroli), iar în cea extrahepatică sunt dilatate (cu excepția colangitei sclerogene, litiazei de cale biliară principală asociată cu ciroză, obstacolelor intermitente sau colestazei instalate brusc).
4. Sindrom inflamator mezenchimal
Sindromul inflamator (disproteinemic) evidențiază modificarea (sau chiar inversarea) raportului albumine la globuline și creșterea reactanților de fază acută (proteină C reactivă, fibrinogen). Probele inflamatorii pozitive pot indica prezența unei inflamații oriunde în organism.
Comments