Hormonul anti-Mullerian (AMH)

Hormonul anti-Mullerian (AMH) este un hormon proteic ale carui roluri principale sunt legate de diferentierea sexuala în viata intrauterina si de estimarea rezervei ovariene de foliculi la femeie.

Numit și substanța/hormonul/factorul inhibitor Mullerian, AMH este similar structural cu inhibina și activina și este membru al familiei TGF-β (transforming growth factor beta). AMH nu se află sub influența gonadotropinelor hipofizare.

AMH și rezerva ovariană

Începând de la pubertate, AMH este produs de celulele din granuloasa foliculilor antrali, aflați în faza precoce de creștere. Acești foliculi urmează a fi selecționați pentru își finaliza dezvoltarea către stadiul de folicul matur, care va elibera ovocitul la ovulație. Pe măsură ce femeia se apropie de sfârșitul perioadei fertile, numărul de foliculi antrali scade și astfel se reduce și concentrația serică de hormon anti-Mullerian. Din acest motiv, AMH poate fi folosit pentru determinaea cu acuratețe destul de bună a rezervei de foliculi ovarieni, implicit a șanselor pe care le mai are femeia de a rămâne gravidă.

S-a mai arătat că AMH inhibă și recrutarea foliculilor primordiali, astfel încât o valoare scăzută a AMH la o femeie fertilă poate sugera o rată mai mare de recrutare a foliculilor și deci “consumarea” (epuizarea) rezervei de foliculi mai rapid. Pornind de la această premisă, determinarea AMH poate estima momentul când o femeie va intra la menopauză. AMH acționează și prin exercitarea unui efect inhibitor asupra intrării foliculilor în faza finală de creștere, proces dependent de stimularea prin FSH; astfel, un AMH crescut împiedică selecția unui număr mare de foliculi de către FSH, protejând astfel rezerva ovariană.

După vârsta de 25 ani, nivelul AMH urmează o scădere lentă, continuă pe tot parcursul vieții fertile, până la menopauză.

Utilitatea dozării AMH ca marker al rezervei ovariene constă în posibilitatea de estimare a șanselor femeii de a rămâne gravidă (un AMH scăzut indică o rezervă foliculară redusă și deci șanse mici de concepție, iar un AMH crescut indică fertilitate bună), precum și în stabilirea oportunității de efectuare a stimulării ovariene (un AMH scăzut este asociat cu un răspuns slab la tehnicile de FIV și necesitatea unor doze mai mari de gonadotropine). Totodată, AMH poate ajuta și la evaluarea răspunsului ovarian în cadrul programelor de fertilizare in vitro (o valoare scăzută a AMH constituie un predictor pentru un răspuns ovarian slab, în care se va obține un număr mic de ovocite). Nivelul AMH are o acuratețe bună și pentru predicția unui răspuns excesiv la stimularea ovariană și poate fi folosit și pentru minimizarea riscului de sindrom de hiperstimulare ovariană.

AMH și sindromul ovarelor polichistice

Nivelul de hormon anti-Mullerian joacă un rol și în patogeneza sindromului ovarelor polichistice (SOP). Una dintre anomaliile biochimice ale SOP este excesul de androgeni, ca urmare a unui deficit de aromatizare a acestor hormoni la estrogeni. Printre acțiunile AMH se numără și inhibarea activității aromatazei, ceea ce ar putea contribui la excesul de androgeni al femeilor cu ovare polichistice. Așadar, nivelul crescut al AMH poate fi o caracteristică a femeilor cu SOP.

AMH și dezvolatarea sexuală

În timpul embriogenezei, AMH este secretat de celule Sertoli ale testiculelor fetale și acționează prin inhibarea dezvoltării ductelor Muller (ductelor paramezonefrice) la embrionul de sex masculin. La femeie, absența AMH face la ductele Muller să nu regreseze ci să își continue dezvoltarea către formarea tractului genital feminin. Activitatea inadecvată a AMH în timpul vieții intrauterine poate duce la stări de intersexualitate, organe genitale ambigue sau criptorhidie.

Mai multe despre când și de ce ajungem bărbat sau femeie puteți citi aici.

La bărbat, producția de AMH de către testicule rămâne ridicată în timpul copilăriei, dar scade marcat în timpul pubertății și vieții adulte.

Dozare AMH, valori normale, interpretare

Valorile normale ale AMH sunt între 1-8 µg/l pentru femeile aflate la vârsta fertilă și sub 0.4 µg/l pentru femeile aflate în postmenopauză. O valoare peste 8 µg/l poate sugera ovare polichistice, iar o valoare sub 0.4 µg/l indică o rezervă ovariană mult diminuată. Un AMH spre limita inferioară a normalului este un indicator de fertilitate scăzută pe termen lung, astfel că femeia ar trebui să încerce să conceapă mai devreme sau să ia în considerare recoltarea și înghețarea de ovule.

Spre deosebire de alți markeri utili pentru determinarea rezervei ovariene (FSH și inhibina B), determinarea AMH poate fi efectuată indiferent de ziua ciclului menstrual.

Întrucât nivelul AMH poate fi crescut la femeile cu ovare polichistice, sugerând în mod fals o fertilitate crescută, dozarea hormonului trebuie însoțită și de o ecografie intravaginală.

Cine ar trebui să-și determine rezerva ovariană prin AMH?

Deși majoritatea femeilor cu rezervă ovariană redusă nu au niciun factor de risc, determinarea AMH este recomandată în special femeilor cu vârsta peste 35-40 ani, cu istoric familial de menopauză precoce, antecedente personale de operații pe ovare, endometrioză severă, radio- sau chimioterapie, boli autoimune .

Aplicații terapeutice

Având în vedere capacitatea de inhibare a creșterii țesuturilor derivate din ductele Muller (uter, trompe uterine, treimea superioară a vaginului), AMH este studiat în tratamentul endometriozei, adenomiozei și cancerului uterin.

Referințe:

Comments  

# ana 2012-05-30 19:06
Foarte interesant
Reply | Reply with quote | Quote

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii