remedy "sans-serif"; mso-ansi-language: RO;" lang="RO">

Testul Schilling este un o investiga?ie practicat? pentru pacien?ii cu deficit de vitamin? B12, pentru stabilirea cauzei caren?ei.

Vitamina B12 (ciancobalamina) este o vitamină hidrosolubilă alcătuită dintr-un nucleu porfirinic și ion de cobalt. Se mai numește și factor extrinsec (FE) deoarece absorbția la nivelul ileonului terminal este dependentă de legarea de o glicoproteină secretată de celulele parietale gastrice – factorul intrinsec (FI) sau factorul Castle. La nivel ileal este predată transportorului – transcobalamină, care o transportă prin sânge și o duce în măduva hematogenă și în ficat (unde depozitele sunt foarte mari 3000-50000 µg). Vitamina B12 are un rol important în sinteza hemoglobinei și a ADN-ului, precum și în formarea tecii de mielină ce învelește fibrele nervoase. Necesarul zilnic de vitamină B12 este de 2 µg la adulți, 0.5-1.5 µg la copii și 3 µg la gravide. Sursele alimentare de vitamina B12 sunt carnea, peștele, viscerele, fructele de mare, gălbenușul de ou și laptele. Deficitul de vitamină B12 duce la anemie megaloblastică (VEM peste 110 fl) și tulburări neurologice (nevrite periferice). Carența poate apărea în următoarele situații: aport insuficient (la vegetarieni), gastrectomie, rezecție de ileon terminal, maladie Biermer (boală autoimună în care există anticorpi împotriva celulelor parietale gastrice), sindroame de malabsorbție intestinală.

Cum se face testul Schilling? Etapele testului

Testul Schilling are 4 etape:

1. Vitamina B12 oral + vitamina B12 intramuscular

În prima etapă a testului se administrează o doză orală de vitamina B12 marcată radioactiv (Co57 sau Co58). După 2-6 ore se administrează o injecție intramusculară de vitamina B12 nemarcată. Scopul dozei IM este de a satura depozitele tisulare cu vitamina B12 pentru a preveni legarea vitaminei marcată radioactiv în țesuturi, pentru ca, dacă se absoarbe, să fi excretată prin urină. Se colectează urina pe 24 ore și se verifică cantitatea de vitamină B12 excretată.

În mod normal, vitamina B12 marcată radioactiv se absoarbe în sânge. Deoarece receptorii hepatici pentru transcobalamină/vitamina B12 sunt deja saturați ca urmare a dozei intramusculare, o mare parte din vitamina B12 ingerată va fi excretată în urină. Un rezultat normal arată o excreție de cel puțin 5% (8-40%) vitamină B12 radiomarcată în urina pe 24 ore. La pacienții cu anemie pernicioasă (anemie Biermer) sau cu altă tulburare de absorbție, cantitatea de vitamină B12 în urina pe 24 ore este sub 5%.

Dacă etapa I este anormală, se trece la efectuarea etapei a II-a, după 3-7 zile.

2. Vitamina B12 și factor intrinsec

Se administrează o doză PO de vitamina B12 marcată radioactiv împreună cu factor intrinsec. În cazul în care excreția urinară devine normală în această etapă, înseamnă că există un deficit de factor intrinsec (anemie pernicioasă). O excreție scăzută semnifică o absorbție intestinală anormală (malabsorbție), care poate apărea în cadrul bolii celiace, afecțiunilor biliare sau hepatice, bolii Whipple, bolii Crohn, infestării cu Diphyllobothrium latum (botriocefaloză). Malabsorbția vitaminei B12 poate fi cauzată chiar de deficitul propriu-zis de vitamină (deoarece vitamina B12 intervine în sinteza ADN și procesul mitotic, sunt afectate precoce țesuturile cu un turnover rapid – măduva hematogenă și mucoasa digestivă), de aceea pentru a evita un rezultat fals-pozitiv trebuie obținută o refacere a nivelului vitaminei cu câteva zile înaintea testului Schilling.

În cazul unui rezultat anormal în etapa a II-a, se trece la etapa următoare.

3. Vitamina B12 și antibiotice

În această etapă se administrează doza de vitamină B12 după o antibioterapie de 2 săptămâni. Se poate verifica astfel dacă o proliferare bacteriană anormală este cauza carenței de vitamină B12. În cazul unei excreții persistent anormale, se trece la etapa a IV-a.

4. Vitamina B12 și enzime pancreatice

Se administrează enzime pancreatice timp de 3 zile, și ulterior o doză de vitamina B12 marcată radioactiv. În această etapă se poate detecta dacă deficitul de vitamină B12 se datorează insuficienței pancreatice.

Etapele 1 și 2 pot fi realizate concomitent, prin administrarea vitaminei B12 cu și fără factor intrinsec radiomarcate cu 2 izotopi diferiți (Co57 și Co58), putându-se astfel evalua și excreția diferită a celor 2 forme de vitamină.

Observații

Administrarea vitaminei B12 în cadrul testului Schilling este și o metodă terapeutică la pacienții cu deficit, refăcând depozitele tisulare. Se recomandă repleția de folat și vitamină B12, precum și corectarea anemiei înaintea efectuării testului Schilling, deoarece deficitul acestora poate interfera cu integritatea și funcționalitatea celulelor intestinale și cauza malabsorbție. Testul Schilling poate fi practicat în orice moment, chiar și după refacerea stocurilor de vitamină B12, deoarece evidențiază cauza și nivelul tubului digestiv unde absorbția este deficitară. Folosirea concomitentă a altor agenți radiofarmaceutici poate interfera cu interpretarea testului.

Înaintea efectuării testului Schilling, pacientul trebuie să fie în repaus digestiv de 8 ore și nu trebuie să fi făcut nicio injecție IM cu vitamina B12 în ultimele 3 zile. În următoarele 24 ore, când se colectează urina, pacientul poate mânca și consuma lichide normal.