Litiaza renourinara, cunoscuta sub numele de “pietre la rinichi”, poate beneficia de tratament medicamentos, interventional urologic sau chirurgical.
Tratament conservator
Nisipul la rinichi sau microcalculii (sub 0.7-1 cm) sunt adesea asimptomatici (rareori pot da colică nefretică) și se elimină spontan, prin micțiune. Pacienții sunt sfătuiți să fie activi fizic, fiind cunoscut faptul că mișcarea grăbește eliminarea calculului. Până la eliminare, se pot administra analgezice (pentru combaterea durerii) și antispastice (pentru dilatarea ureterului). Dacă este interceptat, calculul eliminat trebuie dus la laborator pentru analiza chimică a structurii sale (element important în stabilirea riscului de recidivă). Pietrele din acid uric pot fi dizolvate și prin tratament medicamentos. Calculii peste 1 cm, asociați cu dureri persistente (care nu pot fi controlate medicamentos), obstrucție a căii urinare (blocaj renal) sau infecție urinară, necesită tratament urologic.
Tratament urologic intervențional
Tratamentul urologic intervențional în litiaza renourinară poate fi neinvaziv (litotriția extracorporeală cu unde de șoc, ESWL) sau minim-invaziv (chirurgie endoscopică).
Litotriția extracorporeală (ESWL) este o procedură neinvazivă care constă în distrugerea calculilor cu ajutorul unor unde de șoc produse de către către un dispozitiv extracorporeal (litotritor). Dirijarea undelor de litotriție se face după localizarea radiologică/ecografică a calculului. Resturile rezultate în urma fragmentării calculilor sunt eliminate spontan, fiind de dimensiuni foarte mici. Procedura se poate efectua în condiții de ambulator/spitalizare de zi, nu presupune incizii și nu necesită anestezie/analgezie. Peste 90% din calculii renali sau ureterali (lombari) pot fi tratați cu ESWL. Metoda este utilă doar pentru calculii sub 2-3 cm diametru. Insuficiența renală, tulburările de coagulare și graviditatea constituie contraindicații pentru ESWL. Metoda este limitată din punct de vedere tehnic sau slab eficientă în caz de: obezitate, cifoscolioză marcată, anomalii de poziție ale rinichiului (ectopie pelvină, ectopie încrucișată) sau ale căii urinare superioare (calcul în diverticul caliceal sau asociat cu stenoză de joncțiune pieloureterală), calculi impactați, foarte duri (în funcție de compoziția chimică), localizați la nivelul calicelui inferior, ureterului iliac sau pelvin. Peste 90% dinc calculii renoureterali pot fi tratați cu succes prin ESWL. Calculii coraliformi, cei peste 2-3 cm sau volum peste 5 cm3 necesită mai multe ședințe de ESWL și montarea prealabilă a unui cateter autostatic dublu J (Cook); întrucât rata de succes terapeutic în aceste cazuri este sub 50%, se preferă tratamentul endoscopic.
Procedurile endoscopice constau în abordarea calculului fie pe cale anterogradă (prin introducerea percutană în zona lombară a unei sonde – permițând astfel vizualizarea endoscopică a sistemului pielocaliceal și ureterului, adică nefroscopie și ureteroscopie anterogradă), fie pe cale retrogradă (avansând o sondă prin uretră și vezică urinară până în ureter – permițând astfel uretero(reno)scopia retrogradă). Prin abord endoscopic, calculii pot fi extrași fie în întregime, fie după o prealabilă fragmentare in situ (când dimensiunea lor este prea mare și nu permite extragerea directă), prin diverse metode dezintegratoare (electromecanice, electrohidraulice, laser, ultrasunete, balistic). Intervențiile endoscopice permit și efectuarea unor manevre auxiliare pentru ușurarea tratamentului litiazei: push-back renal (constând în împingerea unui calculul ureteral în rinichi, în vederea ESWL), montarea unui drenaj intern al căii urinare superioare (prin sondă Cook) sau a unui drenaj extern (nefrostomie percutană). Cea mai des utilizată procedură endoscopică anterogradă în tratamentul litiazei renale este NLP (nefrolitotomia percutană), care presupune extragerea minim-invazivă a unui calcul printr-o incizie lombară de sub 1 cm. NLP este indicată în calculii coraliformi, peste 3 cm, foarte duri (cistinici) sau care asociază stenoza joncțiunii pieloureterale; contraindicațiile sunt reprezentate de cifscolioza severă, splenomegalie, anomalii renale de poziție sau malformații pielo-caliceale. Ureteroscopia antero/retrogradă este utilizată pentru calculii cu localizare la nivelul ureterului iliac sau pelvin. Uretrocistoscopia poate trata calculii din vezica urinară și pe cei uretrali împinși în vezică, și permite rezolvarea endoscopică concomitentă a factorilor favorizanți (strictură de uretră, adenom de prostată).
Tratament chirurgical
Chirurgia deschisă este rezervată unor cazuri selecționate și poate rezolva calculi renali, ureterali sau vezicali. Ea este indicată în litiaza care asociază anomalii renale de poziție, particularități anatomice pielo-caliceale (sistem cavitar îngust, dendritic) sau rinichi distrus morfofuncțional (caz în care se practică nefrectomie, adică scoaterea rinichiului).
Tratament profilactic
O componentă importantă a tratamentului litiazei urinare este profilaxia recidivei:
- cura de diureză presupune “spălarea” continuă a tractului urinar printr-un aport lichidian de 2-3 litri/zi (dublu în cazul litiazei cistinice), eliminând perioadele de hiperconcentrare a urinei și deci împiedicând litogeneza.
- combaterea hipercalemiei și a hipercalciuriei (90% din calculi au în compoziția lor calciu) – evitarea suplimentelor de calciu, a exceselor de alimente bogate în calciu (lactate, brânzeturi) și a imobilizării prelungite. Restricția alimentară de calciu nu va fi severă pentru că la nivel digestiv calciul este necesar pentru a lega oxalații, cu care formează complexe neabsorbabile – în condițiile unui aport foarte scăzut de calciu, nu se mai formează complexe calciu-oxalat, crescând astfel absorbția și excreția urinară de oxalat (ceea ce constituie un risc crescut de litiază oxalică).
- măsuri specifice în funcție de compoziția chimică a calculilor: în litiaza oxalică – vitamina B6, limitarea aportului alimentar de oxalați (ciocolată, ceai, cafea, roșii), în litiaza calcică – diuretice tiazidice, ortofosfat, dietă restrictivă în calciu, în litiaza fosfat amoniaco-magneziană (struvită) – tratamentul infecțiilor urinare, acidifierea urinei, în litiaza urică – restricția aportului de proteine animale, alcalinizarea urinei, în litiaza cistinică – restricția aportului dietetic de metionină, alcalinizare urinară, chelatori de cistină (penicilamină).
- creșterea aportului de citrați și potasiu (factori antilitogeni) – citrice, avocado, banane
- evitarea consumului de apă minerală și a excesului de zahăr și sare
- tratamente naturiste – ceaiuri de codițe de cireșe, mătase de porumb, frunze de mesteacăn
foto: edu.glogster.com
Comments