Cel mai frecvent tip de chist renal este chistul renal simplu sau solitar. Frecvent, medical chistul renal solitar este descoperit întâmpl?tor la o ecografie sau tomografie, efectuate din alte motive medicale.

Cauze

Chisturile renale sunt pungi cu lichid care se dezvoltă în interiorul parenchimului renal. Chisturile solitare sunt diferite de cele întâlnite în boala rinichiului polichistic, o afecţiune genetică. Chisturile renale simple variază mult în dimensiuni, dar de cele mai multe ori prezintă dimensiuni mici. Uneori sunt atât de mici încât nu pot fi observate decât la microscop. Cauza chisturilor solitare nu este cunoscută, dar ele sunt observate mai frecvent la persoanele în vârstă. La vârsta de 50 de ani, probabilitatea de a avea un chist renal solitar este de 50%. Pe măsura înaintării în vârstă, probabilitatea creşte, la fel şi dimensiunile chistului.

Caracteristici imagistice

Chistul renal solitar prezintă caracteristici imagistice bine definite, în funcţie de tehnica imagistică folosită (ultrasonografie, CT). Chistul renal simplu reprezintă o formaţiune sferică umplută cu lichid, localizată la nivelul parenchimului renal. Pereţii chistului sunt foarte subţiri, fără denivelări. În interiorul chistului se află lichid clar sau de culoare gălbuie. Un alt tip de chist simplu renal este chistul hiperdens, care conţine sânge în interiorul său.

Semne și Simptome

Chisturile renale simple nu produc de obicei simptome. Uneori, pot evolua cu infecţie, ruptură sau sângerare. Alte simptome includ: febră, polakiurie (micţiuni dese), durere la nivelul abdomenului, spatelui, flancurilor. Durerea poate apărea ca urmare a măririi în dimensiuni a chistului şi compresiei pereţilor chistului, parenchimului renal şi organelor învecinate (stomac, intestine).  În cazuri rare, chistul renal solitar poate interfera cu funcţia renală. Se crede că acestea intervin şi în apariţia hipertensiunii arteriale, deşi relaţia directă cauză-efect nu este pe deplin înţeleasă.

Tratament

În cele mai multe cazuri, chistul renal solitar nu necesită nicio intervenţie terapeutică. Dacă produce simptome, trebuie consultat medicul. Tratamentul cuprinde drenajul percutan sau chirurgical.

Drenajul percutan este cel mai puţin invaziv şi presupune puncţionarea chistului cu un ac lung introdus prin tegument. Introducerea acului se face sub ghidaj ecografic sau tomografic. Chistul este drenat şi umplut apoi cu alcool, pentru a scleroza pereţii chistului şi a împiedica reformarea lichidului.

În cazul chisturilor mari, poate fi necesar drenajul chirurgical. Majoritatea procedeelor presupun intervenţia laparoscopică, ce permite efectuarea unei incizii mici şi o recuperarea rapidă. După drenajul lichidului, pereţii chistului sunt îndepărtaţi sau cauterizaţi. Timpul de spitalizare este cuprins între 1-2 zile.

Drenajul chisturilor renale simple poate fi efectuat şi pe cale chirurgicală clasică, ce necesită însă o perioadă de spitalizarea mai mare.

Complicaţii

În cele mai multe cazuri, chisturile renale simple nu evoluează cu complicaţii. În cazul în care chistul este simptomatic sau de dimensiuni mari, poate afecta parenchimul renal, şi poate da naştere unor complicaţii severe. Acestea incud: fibroză renală, insuficienţă renală, durere şi infecţii de tract urinar.

Chisturile renale simple (inclusiv cel hieprdens) nu au potenţial de a suferi transformări maligne.

Referinţe:

• Simple Kidney Cysts
• Kidney Cyst
• foto: Ecureme