Intoleranța la statine

Milioane de oameni iau zilnic statine pentru reducerea riscului cardiovascular.

Introduse în practică în 1987, statinele au fost recomandate inițial doar pentru tratamentul colesterolului mărit, ulterior au fost indicate și pentru scăderea LDL-colesterolului iar mai nou par să fie benefice și pentru cei cu LDL-colesterol normal sau scăzut dar cu nivel crescut de proteină C reactivă. Există chiar ideea că toate persoanele peste 60 ani ar trebui să ia o statină, pentru că aceste medicamente nu numai că reglează metabolismul colesterolului, dar ameliorează disfuncția endotelială, stabilizează plăcile de aterom, reduc inflamația asociată aterogenezei, previn trombozele și scad riscul cardiovascular.

Intoleranța la statine definește situația în care pacientul renunță la tratament din cauza unor efecte adverse care îi limitează sever calitatea vieții și apare la circa 1-2% din persoanele care iau tratament cu statine. Principalele efecte adverse ale statinelor sunt cele musculare (miopatia la statine, rabdomioliza), neurologice (insomnie, cefalee, tulburări cognitive și de memorie), gastrointestinale (constipație, greață, indigestie) și hepatice (citoliză hepatică cu creșterea transaminazelor). Experiența negativă a unor pacienți cu statinele a constituit premisa criticării intense a acestor medicamente, care în loc de life-saving au fost numite life-damaging într-un articol din The Telegraph. În studiile clinice aceste reacții adverse apar cu o frecvență de 5% însă în practica clinică pot afecta până la 20% din pacienți (această discrepanță este legată de insuficienta reprezentare în studiile clinice a vârstnicilor și femeilor, grupuri care au o frecvență mai mare a acestor efecte adverse). Având în vedere milioanele de pacienți care se află sub tratament cu statine, intoleranța la aceste medicamente devine o problemă destul de frecventă în practică – statisticile arată că 25% din pacienții care iau statine pentru prevenție primară și 40% dintre cei care iau pentru prevenție secundară renunță la tratament în decurs de 2 ani (NEJM).

Depistarea efectelor adverse se face prin monitorizarea periodică a transaminazelor și a enzimelor musculare (CPK). Confirmarea faptului că miopatia sau citoliza este legată de terapia cu statine se face prin scoaterea și reintroducerea medicamentului.

Pentru combaterea acestor efecte adverse au fost propuse diverse măsuri – evaluarea interacțiunilor alimentare sau medicamentoase (grapefruit, antifungice, antibiotice), administrarea alternativă o zi da una nu, folosirea dozei minimă de statină, schimbarea statinei cu o altă statină (preferabil hidrosolubilă – pravastatina, rosuvastatina), administrarea de vitamina D sau coenzima Q10, eventual studii pentru evaluarea metabolismului hepatic (toate statinele sunt metabolizate pe calea citocromului CYP450, cu excepția pravastatinei care este metabolizată independent de citocromi și are o excreție renală semnificativă). Ca alternativă se poate folosi pitavastatina, o statină de generație nouă care are o tolerață mai bună. În situația în care reacțiile secundare persistă, se poate afirma intoleranța la statine și se recomandă un alt medicament hipolipemiant.

Referințe: Managing Statin Intolerance, HeartBeat

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii