Hematopoeza, hemostaza și fibrinoliza

Hematopoeza reprezint? procesul de formare a celor 3 linii celulare pornind de la celula stem pluripotent?.

Există 2 linii de diferenţiere:

• una limfoidă, din care vor lua naştere LT, LB şi limfocitele NK
• una mieloidă, care se vor diferenţia ulterior către:
  • linia roşie – eritroblast => reticulocit => eritrocit
  • linia plachetară – megacariocit => trombocit
  • linia albă – neutrofil, bazofil, eozinofil, monocit

Eritropoeza

Etapele eritropoezei: formarea hematiilor are ca punct de plecare celula stem hematopoetică din care provine proeritoblastul, celula cap-de-serie, nucleată, cu nucleu veziculos, halou clar perinuclear, de dimensiuni mari (18-25 µm), cu citoplasma bogată în ARN deci intens bazofilă. Următoarele etape se caracterizează prin diminuarea treptată a dimensiunilor celulei, condensarea cromatinei nucleare până la degenerescenţa nucleului şi încărcarea progresivă a citoplasmei cu Hb. Din proeritroblast ia naştere eritroblastul bazofil (16-18 µm), apoi eritroblastul policromatofil (15 µm)¸ marcând astfel acumularea Hb în citoplasmă şi caracterul acidofil al acesteia, urmează eritroblastul acidofil/oxifil (10-12 µm) care posedă un nucleu picnotic care se deplasează treptat către periferia celului (devine excentric), urmând a fi expluzat şi fagocitat de macrofagele medulare. După expluzia nucleului, celula devine reticulocit (7 µm) care mai prezintă resturi de poliribozomi. Reticulocitul părăseşte măduva şi trece în circulaţia generală (eritrodiabaza), se maturizează în 48 ore şi devine hematie adultă. În cursul celor 4 diviziuni din timpul eritropoezei, fiecare eritroblast poate da naştere la 16 hematii, iar durata totală a procesului până la reticulocit este de 5-7 zile.

Sediile eritropoezei:

• la embrion şi făt
  • Etapa mezoblastică: are loc extraembrionar, intravascular în celulele sacului vitelin. Durează până în S₅.
  • Etapa hepato-splenică: ficat, splină, timus, ganglioni limfatici. Durează până în L_VI.
  • Etapa medulară: începe în L_V şi are ca sediu principal măduva osoasă.
• la adult
  
  • Imediat după naştere toata măduva osoasă e hematogenă. La adult măduva „roşie” se restrânge la nivelul corpurilor vertebrale, stern, coaste, scapulă, epifizele oaselor lungi. În oasele lungi, măduva hematogenă este înlocuită cu ţesut adipos (măduva galenă). Măduva hematogenă e în raport cu un debit circulator crescut (cca. ¼ din debitul cardiac), reflectând schimburile metabolice active.

Reglarea eritropoezei:

Se face prin mecanisme de tip feedback asupra celulelor nediferenţiate în funcţie de necesarul tisular de O₂. Semnalul declanşator îl constituie produşii de degradare ai Hb, aparuţi în urma unei hemolize intense, efectul fiind stimularea eritropoezei. Reglarea se face prin 3 căi:

1) umoral :

• se face prin eritropoetină şi IL3.

• IL3 este o glicoproteină cu GM de 32 Kda, ce acţionează asupra celulelor pluripotente timpurii, pentru autoîntreţinere (hematopoieză homoplastică) şi pt. diferenţierea celulelor pluripotente, în celule diferenţiate „comise” (hematopoieză heteroplastică => 2 celule fiice ce diferă de celula mamă)
• Eritropoetina e sintetizată 90% în corticala renală şi 10% în ficat, stimulul său fiind hipoxia tisulară şi în special hipoxia celulelor epiteliale glomerulare renale. Eritropoetina iniţiază sinteza de Hb la nivel medular, scurtează timpul de tranzit medular al eritroblaştilor în curs de maturare şi stimulează eliberarea de reticulocite în sângele periferic (eritrodiabază).
• Eritropoeza mai necesită vitamina B₁₂ (in deficit de factor intrinsec Castle – necesar absorbţiei vitaminei B₁₂ – apare anemia pernicioasă/megaloblastică Biermer), acid folic, Fe, Co, Cu, vit. B₆, acid pantotenic, acid ascorbic, vitamina B₂, vitamina PP.  Vitamina B₁₂ şi acidul folic intervin în sinteza acizilor nucleici. Cuprul circulă în plasmă încorporat în ceruloplasmină (proteină cu rol de feroxidază, favorizând legarea Fe de transferină) iar în eritrocit se găseşte sub formă de eritrocupreină, cu rol în procese de oxido-reducere.
• STH
• Tiroxina
• Testosteronul
• Catecolaminele

2) nervos – scăderea presiunii parţiale a O₂ stimulează chemoreceptorii sinocarotidieni şi pe cale reflexă prin intermediul nervilor splahnici se transmit semnale la nivelul MH şi este crescută eliberarea de reticulocite şi hematii tinere pentru corectarea aportului de O₂.

3) hormonal – dintre hormonii  care stimulează eritropoieza, amintim:

Există şi hormoni care inhibă eritropoeza: estrogenii.

Leucopoeza

Leucopoeza are loc în măduva osoasă hematogenă şi în organele limfoide (timus, splină) sub influenţa unor factori stimulatori = limfokine (aparţin familiei citokinelor).

Formarea leucocitelor porneşte de la celula stem (suşă) omnipotentă şi urmează etape diferite pentru seria granulocitară, limfocitară şi monocitară.

• Seria granulocitară:
  • pornind de la celula stem ia naştere mieloblastul (20 µm), cu nucleu mare şi mulţi nucleoli, citoplasmă bazofilă, fără granule (raport nucleocitoplasmatic=4:1).
  • din mieloblast se formează promielocitul (10-20 µm), nucleul începe să scadă în dimensiuni în favoarea citoplasmei, care prezintă primele granulaţii (granule primare, nespecifice, azurofile)
  • în continuare se formează mielocitul (neutrofil, eozinofil sau bazofil) => metamielocitul (neutrofil, eozinofil sau bazofil) => granulocitul nesegmentat => granulocitul segmentat
    • mielocitul neutrofil (18 µm) – raportul nucleocitoplasmatic devine 2:1 până la 1:1, citoplasma prezintă granulaţii bazofile şi acidofile => metamielocitul neutrofil (12-18 µm) – raportul nucleocitoplasmatic devine 1:1, nucleul ia formă de potcoavă, citoplasma capată granulaţii specifice, secundare => neutrofile nesegmentate (16 µm) => neutrofile segmentate (=> neutrofil hipersegmentat)
    • mielocit eozinofil (18 µm) – raport nucleocitoplasmatic 2:1 sau 1:1, citoplasma prezintă granule eozinofile  => metamielocitul eozinofil (18 µm) – citoplasma prezintă numeroase granule acidofile => eozinofil nesegmentat (16 µm) => eozinofil segmentat
    • mielocitul bazofil (18 µm) – apar granule specifice în citoplasmă => metamielocitul bazofil (18 µm) – nucleul capătă formă de potcoavă, granulele citoplasmatice sunt în număr mare  => bazofilul nesegmentat => bazofilul segmentat
• Seria monocitară:
  • pornind de la celule stem se formează monoblastul (12-20 µm) – cu nucleu mare, rotund-ovalar, iar citoplasma puţină, bazofilă, fără granulaţii.
  • din monoblast ia naştere monocitul tânăr (12-20 µm) – nucleul începe să scadă în dimensiuni, iar citoplasma se încarcă cu granule fine, azurofile.
  • În final se formează monocitul adult.
• Seria limfocitară – diferenţierea se face în MH şi în timus
  • din celula stem apare limfoblastul (20 µm) – raport nucleocitoplasmatic este 4:1, citoplasma este puţină, bazofilă, fără granulaţii.
  • în continuare se formează limfocitul tânăr (9-18 µm) şi din acesta limfocitul adult

Trombocitopoeza

• Formarea seriei trombocitare porneşte tot de la celula stem => megacarioblastul (50 µm), celulă de talie mare cu citoplasmă puţină, bazofilă şi nucleu mare, cu mulţi nucleoli  => promegacariocit (80 µm), citoplasma prezintă granulaţii azurofile => megacariocit trombocitogen (160 µm) – nucleu polilobulat, fără nucleoli, citoplasma este mai abundentă şi prezintă granule azurofile. În medie un magacariocit trombocitogen generează 7.000 de plachete. Clearance-ul trombocitelor se face prin procesul de hemostază sau prin fagocitare de către macrofagele tisulare, în splină şi ficat.
• Reglarea trombocitopoezei:
  • Factori stimulatori: IL1, IL3, trombopoetina, eritropoetina.
  • Factori inhibitori: TGF β, FP₄ – din granulele trombocitare, IFN, IL 4.

Mielograma (medulograma) reprezintă exprimarea procentuală a precursorilor celor 3 linii celulare prin frotiu de MH.