Numit ?i colesterolul bun, sale HDL-colesterolul este acea frac?iune lipidic? implicat? în transportul colesterolului care confer? protec?ia cardiovascular?.

HDL-C (lipoproteinele cu densitate mare) are rolul de a transporta colesterolul de la țesuturile extrahepatice către ficat, pentru a fi procesat. Astfel, particulele de HDL-C pot extrage colesterolul din plăcile de aterom, promovând un transport invers al grăsimii față de LDL-colesterol (colesterolul rău). Prin scăderea încărcării cu colesterol a vaselor de sânge, HDL are un efect protector cardiovascular.

Valori normale și interpretarea HDL-Colesterol

Valorile normale ale HDL-C sunt peste 40 mg/dl. Valorile optime (pentru care putem vorbi despre protecție cardiovasculară) sunt peste 60 mg/dl. O valoare scăzută a HDL-colesterol (sub 40 mg/dl la bărbați, sub 50 mg/dl la femei) este asociată cu un risc crescut de boală coronariană.

Pentru aprecierea riscului cardiovascular, pe lângă valorile parametrilor profilului lipidic (colesterol total, HDL-colesterol, LDL-colesterol, trigliceride) mai este folosit și raportul colesterol total/HDL-colesterol, care indică un risc scăzut dacă este sub 4.5, un risc mediu dacă este între 4.5-11 și un risc crescut dacă este peste 11.

Valori scăzute ale HDL-colesterol pot fi întâlnite la pacienții cu hepatopatii cronice, boală renală cronică, tireopatii și boli acute, la fumători și sedentari. Anumite medicamente pot de asemenea influența concentrația HDL.

Variante particulare ale HDL

Există un număr foarte mic de persoane care sintetizează o variantă mai eficientă a apolipoproteinei ApoA1 din structura HDL-C, numită ApoA1-Milano (variantă care a fost identificată pentru prima oară de Dr. Cesare Sirtori din Milano). Deși au valori scăzute ale HDL-C și niveluri crescute de trigliceride, pacienții cu ApoA1 Milano au o frecvență scăzută a evenimentelor cardiovasculare (Journal of Clinical Investigation).

Cum se determină HDL-Colesterolul?

HDL-colesterolul se poate determina fie prin metode directe, fie prin metode indirecte (prin precipitarea într-o primă etapă a lipoproteinelor care conțin ApoB și separarea HDL-C în supernatant).

Când trebuie efectuată determinarea HDL-Colesterolului?

Determinarea HDL-C se recomandă persoanelor sănătoase pentru screeningul riscului cardiovascular, pentru diagnosticul dislipidemiilor și pentru evaluarea pacienților aflați sub tratament hipolipemiant. Ținta terapeutică este obținerea unei valori crescute a HDL-colesterol. Valoarea HDL-colesterolului în aprecierea riscului cardiovascular pare să fie mai importată decât cea a LDL-colesterolului.

Cum poate fi crescut nivelul HDL?

Creșterea nivelului HDL-C poate fi obținută fie prin medicație hipolipemiantă (cel mai frecvent niacina și gemfibrozil; statinele sunt mai puțin eficiente în creșterea HDL), fie prin modificarea stilului de viață:

• exercițiu fizic aerob (durata și nu intensitatea efortului este mai importantă în creșterea HDL-C, potivit unei meta-analize publicate în Archives of Internal Medicine)
• scăderea în greutate la persoanele supraponderale sau obeze
• restricționarea grăsimilor trans și a grăsimilor saturate, cu favorizarea grăsimilor mononesaturate și polinesaturate
• renunțarea la fumat
• suplimentele de calciu la femeile în postmenopauză au fost asociate cu o creștere a HDL-colesterolului
• consumul moderat de alcool poate crește nivelul HDL (Ruidavets et al)
• creșterea consumului de fibre alimentare și de acizi grași omega-3

Tripla terapie hipolipemiantă cu niacină, colestiramină și gemfibrozil poate crește semnificativ nivelul HDL-colesterol, dar este dificil tolerată. Actualmente există un interes major pentru dezvoltarea de terapii țintite pentru creșterea HDL, în vederea eliminării riscului rezidual la pacienții deja tratați cu hipolipemiante.

Deși o valoare crescută a HDL-colesterol este asociată cu o sănătate cardiovasculară mai bună, creșterea colesterolului bun prin măsuri farmacologice nu este neaparat asociată cu același grad de protecție cardiovasculară (așa cum a reieșit din studiul AIM-HIGH). Mai mult, un amplu studiu genetic publicat în Lancet a arătat că o variantă genetică asociată cu creșterea HDL nu a scăzut riscul de infarct miocardic.

Citește despre LDL-Colesterol sau colesterolul rău aici.