HDL-Colesterol, tadalafil troche denumit ?i „colesterolul bun”, clinic este un important factor protector pentru bolile cardiovasculare. Studiile clinice ?i epidemiologice au dovedit c? valorile sc?zute ale HDL-C sunt strâns corelate cu un risc crescut de coronaropatie (Gordon et al.), iar dislipididemicii cu deficit de HDL prezint? ateroscleroz? marcat?.
Din acest motiv, HDL-C a devenit o țintă terapeutică foarte atractivă pentru diminuarea riscului cardiovascular. Statinele, medicamente hipocolesterolemiante care cresc nivelul de HDL, sunt asociate cu o regresie a aterosclerozei, evidențiată paraclinic (ecografie, angiografie). Nu toate medicamentele hipolipemiante care produc creșterea HDL sunt însă asociate și cu o reducere semnificativă a riscului cardiovascular: acidul nicotinic și derivații de acid fibric au efecte modeste, iar un inhibitor de CETP (cholesteryl ester transfer protein) – torcetrapib, s-a dovedit a crește riscul de evenimente cardiovasculare, în ciuda creșterii HDL-C cu 72% (Barter et al.); anacetrapibul, un alt reprezentant al clasei, a ameliorat profilul lipidic fără a crește rata evenimentelor coronariene în studiul DEFINE. Având în vedere efectul inconstant al creșterii HDL asupra scăderii riscului cardiovascular, mulți consideră că ținta în terapiile asupra metabolismului lipidic ar trebui să fie reprezentată de LDL-C, numit și “colesterolul rău”, a cărui valoare trebuie să fie cât mai mică (Briel et al., JAMA, 2009).
Inflamația și alte condiții care cresc riscul cardiovascular produc o conversie a HDL la o formă disfuncțională care nu mai este ateroprotectivă, teorie ce sprijină conceptul că ateroscleroza este o boală inflamatorie.
Mecanismul prin care HDL-C acționează ca factor protector cardiovascular constă în promovarea efluxului de colesterol din macrofagele spumoase (foamy cels) de la nivelul plăcii de aterom. HDL asigură astfel un transport invers al colesterolului prin acceptarea particulelor de grăsime de la macrofage și transportul lor către ficat. Astfel se produce o scădere a încărcării cu colesterol a vaselor de sânge și a inflamației declanșate de macrofage.
Un studiu din NEJM a arătat că efluxul de colesterol din macrofage, o măsură a funcției HDL, este strâns corelat cu o scădere a grosimei intimă-medie la nivel carotidian (evidențiat prin ecografie) și a probabilității de afectare angiografică coronariană.
Valoarea normală a HDL-colesterolului este peste 40 mg/dl. Valoarea optimă este peste 60 mg/dl.