Aparatul genital masculin - Penisul

Penisul

Organ genital şi urinar, penisul este situat deasupra scrotului, înaintea simfizei pubiene. Este alcătuit dintr-o rădăcină şi o parte liberă, corpul, acoperită de piele, care la extremitatea distală prezintă glandul. Rădăcina este fixată, prin cei doi corpi cavernoşi, de ramurile ischio-pubiene ale coxalului, iar corpul este fixat de simfiza pubiană prin ligamente fibroase, unul superior şi unul inferior.

Atunci când este flasc măsoară 10cm lungime şi 8cm diametru, iar în erecţie 15-17cm lungime şi 12cm în diametru, devenind rectiliniu.

Corpul penisului are formă cilindrică, uşor turtit, prezentând o faţă superioară (dorsum penis) şi una inferioară, ureterală.

Glandul penisului acoperă dorsal extremităţile distale ale corpilor cavernoşi printr-o suprafaţă concavă de care aceştia sunt ataşaţi. Glandul este acoperit de albuginee. În profunzimea glandului se află fosa naviculară a uretri şi septul glandului, care este dispus în plan sagital. Baza glandului numită coroana glandului depăşeşte circumferinţa corpului penian, de care este separată printr-un şanţ circular, dispus oblic, numit şanţ balano-prepuţial.

Structură

Penisul este format dintr-un aparat erectil şi învelişuri. Organele erectile sunt formaţiuni fibro-musculare areolate, fiind reprezentate de doi corpi cavernoşi şi un corp spongios, şi care, umplute cu sânge, determină erecţia.

Corpii cavernoşi au formă cilindrică şi formează cea mai mare parte a penisului. Fuzionează pe faţa dorsală a penisului, unde formează un şanţ, numit şanţul dorsal, în care se găsesc vena dorsală profundă a penisului, arterele şi nervii omonimi. Pe faţa ventrală sau uretrală se formeză un şanţ median numit şanţul subcavernos, care conţine corpul spongios şi urtra spongioasă. Sunt acoperiţi de albuginee.

Corpul spongios este un organ erectil al penisului şi este străbătut de uretra spongioas. Extremitate sa posterioară începe printr-o porţiune mai dilatată – bulbul uretral, iar cea anterioară se continuă cu glandul. Este învelit de tunica albuginee.(fig.2)

Învelişurile penisului sunt : pielea, tunica dartos, fascia superficială peniană şi fascia profundă peniană.

Microstructură

De pe faţa profundă a albugineei pornesc septuri ce împart interiorul corpilor erectili în spaţii cavernoase numite areole sau caverne. Aceste spaţii sunt tapetate de celule endoteliale plate nefenestrate. Septurile corpilor cavernoşi conţin fibre musculare netede cu rol în comprimarea areolelor în flacciditate, şi în distensia lor bruscă în erecţie. Spaţiile cavernoase conţin capilare sinusoide largi care în erecţie sunt pline cu sânge, iar la penisul flaccid ele sunt goale, turtite şi se numesc artere helicine.

Vascularizaţia este asigurata de ramuri din artera ruşinoasă internă iar venele se deschid în vena ruşinoasă internă şi de aici în vena iliacă internă.

Limfaticele sunt superficiale, tributare ganglionilor inghinali, şi profunde, tributare ganglionilor iliaci.

Inervaţia învelişurilor este dată de nervul ruşinos şi de ramuri genitale ale plexului lombar, iar a organelor erectile de ramuri simpatice şi parasimpatice ale plexului hipogastric, cu rol dilatator.

Embriologie

În săptămâna a cincea are loc diferenţierea crestei genitale. În săptamâna a şasea gonadele şi tuberculul genital sunt prezente.În săptămâna 12 organele geintale externe sunt nete.

Histologie

Din punct de vedere histologic, cea mai importantă caracteristică a penisului este ţesutul erectil. Acest ţesut conţine un aranjament arterial caracterisitc, şunturi şi vene sinusoide, toate înglobate într-o matrice de ţesut conjunctiv şi celule musculare netede care formează o structură extrem de încrucişată de fibre interconectate şi caverne.(vezi microstructura)

Fiziologie

Obţinerea unei erecţii se datorează unei adevărate cascade de evenimente ce au loc într-o perioadă de timp relativ scurtă. O erecţie începe cu o accelerare considerabilă a circulaţiei sanguine realizată de sistemul nervos. Numeroşi stimuli sexuali sunt procesaţi de creier şi transmişi la nivelul penisului prin intermediul fibrelor nervoase. După cum am precizat anterior, în interiorul penisului se află trei grupuri de ţesut erectil formate din spaţii goale si reţele fine de ţesut asemănătoare unui burete. Când penisul se află în stare flască, spaţiile interioare au un volum minim iar ţesutul este condensat. În timpul erecţiei sângele inundă aceste spaţii goale producând extinderea lor şi ridicarea penisului. Cantitatea de sânge care intră în penis poate fi crescută prin stimulare fizică sau fiziologică.

Pe masură ce sângele intră în penis are loc o diminuare a cantităţii care iese. Arterele ce aduc sângele se dilată, chiar şi acest lucru ducând la o mărire a volumului general. Venele care asigură evacuarea sângelui din penis sunt prevăzute cu nişte valve speciale cu ajutorul cărora cantitatea de sânge ce iese este redusă treptat. În felul acesta sângele devine practic “închis” temporar în interiorul organului, toate aceste mecanisme fiziologice concretizându-se în final în obţinerea unei erecţii.

Metode de investigatie: Cavernografie, Cavernomanometrie, Ultrasonografie.