Durerea în fese si portiunea posterioara a coapselor poate traduce existenta unei inflamatii a muschiului piriform, care stabilizeaza centura pelvina.

Inflamația mușchiului piriform poate comprima nervul sciatic cu apariția unei dureri sciatice, care pornește din regiunea lombosacrată și fese și coboară pe picior până la genunchi sau gleznă. Durerea se accentuează la șezut, urcatul scărilor și poziția pe vine, se ameliorează la ortostatism/mers, și este însoțită de parestezii (furnicături, amorțeli) în teritoriul nervului. În diagnosticul diferențial trebuie exclusă compresia sau iritația rădăcinilor nervilor spinali ca urmare a unei hernii de disc lombare (sindromul piriform mimează foarte bine o sciatică discogenă – diferența este că în hernia de disc apare o radiculită sciatică, pe când în sindromul piriform nevrită sciatică). Hipertrofia piriformului cu iritarea sciaticului apare ca urmare a inactivității sau slăbirii mușchilor gluteali (inhibiție reciprocă de către flexorii hiperactivi ai coapsei – mușchii psoas major, iliac și drept femural, datorită poziției prelungite în șezut), ceea ce face ca pentru extensia și rotația externă a coapsei să fie necesară intervenția tendonului popliteu, mușchilor adductor mare și piriform. Sindromul piriform (pseudosciatica)  fost descris pentru prima dată în 1928. Unele studii raportează o frecvență mult mai mare la sexul feminin, cu un raport de 6:1 în favoarea femeilor.

Despre mușchiul piriform

Mușchiul piriform este un mușchi mic situat profund în regiunea fesieră, care se inseră cu un capăt pe sacru și cu celălalt pe femur. Este principalul mușchi implicat în rotația externă a membrului inferior, iar atunci când coapsa este în flexie, devine abductor al coapsei. Inervația provine din rădăcinile spinale L5-S2.

Cauze

• șezutul prelungit în fund
• rotație externă exagerată a piciorului
• hiperlordoză
• artroplastie (proteză) totală de șold
• cădere în fund
• spasm muscular
• suprasolicitare – mers pe bicicletă, poziția în barca de vâslit
• mișcări repetate de deplasare înainte fără exerciții de strech în lateral – atleți
• mușchi abductori slabi și adductori puternici, ceea ce duce la scurtarea și contracția piriformului
• mobilitate scăzută în articulația sacroiliacă
• miozita osifiantă (fibrodysplasia ossificans progressiva)
• pseudoanevrisme ale arterei gluteale inferioare
• paralizii cerebrale

Sindromul piriform mai este cunoscut sub numele de “sciatica de portofel” (wallet sciatica) sau “sindromul de portofel plin” (fat wallet syndrome), având în vedere că poate fi cauzat sau agravat de poziția prelungită în șezut cu un portofel în buzunarul din spate.

Semne și simptome

Simptomatologia din sindromul piriform se datorează raportului anatomic strâns între nervul sciatic și mușchiul piriform (la 15-30% din populație nervul trece chiar prin mușchi și nu pe sub el), a cărui expresie clinică constă în durere fesieră care iradiază pe coapsă. Comprimarea nervului sciatic de către mușchiul piriform inflamat sau spastic realizează un entrapment nervos cu apariția de durere pe traiectul nervului. Contracția exagerată a mușchiului piriform poate realiza un sindrom de impingement nu doar pe nervul sciatic ci și pe nervul rușinos (pudendal), care inervează organele genitale externe, sfincterul urinar și anal – disfuncția acestui nerv poate duce astfel la tulburări de erecție, incontinență urinară și fecală.

Diagnostic

Diagnosticul este unul clinic, constând în manevre care provoacă întinderea mușchiului piriform iritat și compresia nervului sciatic: Freiberg, Pace, Beatty, FAIR (flexie, adducție, rotație internă). Investigațiile paraclinice imagistice (CT, IRM) sau funcționale (EMG) sunt utile pentru diagnosticul diferențial cu hernia de disc, bursita de șold, stenoza de canal spinal sau afectarea mușchilor lombari (uneori într-o radiculopatie lombară poate apărea și iritația mușchiului piriform, ceea ce îngreunează și mai mult diagnosticul). Procedurile imagistice sunt utile și pentru ghidarea injecțiilor cu miorelaxante.

Tratament

• aplicații locale de comprese reci/calde
• antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, ibuprofen, ketoprofen, indometacin)
• miorelaxante
• injecții cu corticosteroizi (Diprophos), lidocaină sau toxină botulinică
• terapie fizicală și masaj pentru ameliorarea durerii și creșterea nivelului funcțional
• dispozitive ortopedice pentru picior

Rareori poate fi necesară intervenție chirurgicală, deși noile tehnici cu abord chirurgical minim într-o regiune situată profund s-au dovedit un succes. Eșecul tratamentului în sindromul piriform poate fi datorat unei leziuni suprapuse a mușchiului obturator intern.