Culoarea urinei

Culoarea urinei poate reprezenta un indiciu important pentru diagnosticarea anumitor boli reno-urinare sau chiar sistemice.

În mod normal, urina are o culoare galben-deschis (gălbui), datorită prezenței de pigmenți fiziologici: renali (urocromi) și extrarenali (pigmenți biliari, urobilină, cantități mici de porfirine).

  • incoloră (urină decolorată): aport excesiv de lichide și sudorație redusă, diuretice, cofeină, diabet insipid, diabet zaharat necompensat, insuficiență renală acută (în faza de reluare a diurezei) sau cronică
  • galben închis-maro (urină hipercromă): deshidratare (urină foarte concentrată), hiperbilirubinemie directă (aspect de coca-cola sau bere brună) sau indirectă, dietă hiperproteică, transpirație excesivă (febră), consum de rubarbă sau bob de grădină, medicamente (clorochină, nitrofurantoin, primaquină, laxative cu senna, metronidazol)
  • orange-portocaliu: medicamente (rifampicină, aminofenazonă, pyridium), consum de sfeclă, morcovi sau afine, aport excesiv de vitamina C sau B
  • roz-roșie: hematurie, anticoagulante, methemoglobinemie, porfirie (aspect de vin de Porto), hemoglobinurie paroxistică nocturnă, mioglobinurie (sindrom de strivire), intoxicație cu plumb sau mercur, medicamente (clorpromazină, doxorubicină)
  • maro închis, negru: alcaptonurie (ocronoză, datorită acumulării de acid homogentisic), melanom malign (melanurie), intoxicație cu cupru
  • albastru: medicamente (triamteren, sildenafil, amitriptilină, indometacin, rinsapin), infecție cu Pseudomonas aeruginosa, hipercalcemie familială (blue diaper syndrome)
  • verde: medicamente (amitriptilină, indometacin, propofol), ingestie de sparanghel, administrare de albastru de metilen (dezinfectant urinar), unele infecții bacteriene

Citește și despre aprecierea hidratării organismului după culoarea urinei.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii