Ca orice alt? procedur? medical?, nurse interven?ia coronarian? percutan? (PCI, numit? anterior PTCA) prezint? riscuri ?i complica?ii.
Complicații legate de accesul vascular
Intervenția coronariană percutană presupune cateterizarea unei artere periferice, cel mai des utilizată fiind artera femurală. Abordul transbrahial a fost abandonat datorită riscului de pierdere a membrului superior în caz de complicații ischemice. Pe de altă parte, abordul radial a crescut în popularitate în ultimii ani, fiind considerat a avea un risc mai mic de complicații și a oferi un confort mai bun pacientului. Complicațiile legate de accesul vascular apar cu o frecvență de 2-6% și constau în hematom, pseudoanevrism, fistulă arterio-venoasă, ischemie de membru inferior, infecție locală (favorizată de utilizarea dispozitivelor de închidere percutană), hemoragie retroperitoneală.
Nefropatia la substanță de contrast
Despre nefropatia de contrast am scris aici.
Trombocitopenie indusă medicamentos
Trombocitopenia poate apărea ca reacție adversă la administrarea de heparină sau inhibitori de glicoproteină IIb/IIIa. Frecvența apariției acestei complicații este de 0.5-5% la heparina nefracționată și sub 1% la abciximab, tirofiban sau eptifibatide.
Tromboza de stent și ischemia recurentă/restenozarea
Tromboza de stent poate apărea acut (periprocedural), subacut (în primele 30 zile) sau tardiv (după 30 zile), duce la ocluzie coronariană totală și se manifestă ca sindrom coronarian acut. Ea poate surveni ca urmare a malapoziției sau expandării inadecvate a stentului sau ca urmare a întreruperii terapiei antiplachetare (non-complianță a pacientului sau necesitatea unei intervenții chirurgicale non-cardiace). Restenoza apare datorită proliferării neointimale, este de obicei tardivă și duce la ocluzie coronariană parțială (rareori completă).
În cazul angioplastiei cu balon, riscul de tromboză acută este de 5-10%, cel de stenoză subacută de 5% iar cel de restenoză tardivă de 30-45%. Folosirea stenturilor aproape a eliminat riscul de tromboză sau restenoză acută/subacută (sub 1%) și a redus riscul de restenoză tardivă – la 20-30% pentru stenturile metalice și la 5-10% pentru stenturile farmacologic active (care însă au o rată de tromboză tardivă de 0.6%/an pentru primii 3 ani).
Sângerarea post-PCI
Pacienții care suferă o angioplastie cu stent și care primesc anticoagulant și antiplachetare au un risc crescut de sângerare după intervenție. Sunt relativ dese situațiile în care bolnavul cardiac ajunge la gastroenterologie pentru manifestări hemoragice, pe fondul hipocoagulabilității și hipoagregabilității.
Prolapsul plăcii de aterom
După angioplastie, stenturile mențin patența arterei prin comprimarea plăcii de aterom la peretele vascular. Raportul între suprafața rețelei metalice a stentului și cea a peretelui arterial este însă mic (circa 0.15), ceea ce face posibil ca plăcile de aterom excentrice, bogate în lipide și cu miez necrotic să poată prolaba în lumen, printre ”ochiurile” din rețeaua metalică a stentului. Prolapsul plăcii poate evolua către restenoză sau chiar tromboză cu sindrom coronarian acut dacă apare fisura sau ruptura. Diagnosticul se pune prin coronarografie sau prin ecografie intravasculară. Tratamentul constă în aterectomie sau restentare. O prezentare de caz cu prolaps sever al plăcii de aterom la nivelul stentului poate fi citită în BMJ.
Efectul de acordeon (concertina effect)
Au fost raportate în cazuri rare compresia stentului în axul său longitudinal, complicație care este pusă pe seama exagerărilor privind caracteristicile tehnice ale noilor stenturi, în dorința de a fi cât mai flexibile și cât mai ușor de montat (via heartWire).
Deplasarea stentului
Deplasarea stentului poate apărea în condițiile unei expandări incomplete a stentului sau a implantării stentului contra o placă de aterom trombozată (după angioplastie, odată cu tratamentul anticoagulant și antiagregant trombul se poate dizolva, lăsând un spațiu liber între stent și placa de aterom comprimată la perete).
Perforarea și disecția de coronară
Disecția de coronară poate apărea în urma manipulării energice a arterei în timpul angioplastiei și se evidențiază angiografic ca un defect de umplere intraluminal, care se extinde mai mult decât lungimea plăcii de aterom. Perforarea în cavitatea pericardică poate constitui o complicație cu potențial fatal.
Alte complicații coronariene
Alte complicații sunt tromboza și spasmul coronarian (frecvența lor fiind redusă în cazul angioplastiei cu stent față de angioplastia cu balon, 1-2% față de 5%), fenomenul no-reflow, embolia gazoasă, embolizarea distală de material ateromatos.
Complicații cardiace
Rareori după PCI pot apărea aritmii maligne sau insuficiență cardiacă, care necesită monitorizare cardiologică intensivă.
Dincolo de toate aceste complicații, intervenția coronariană percutană rămâne una dintre cele mai importante progrese ale medicinei din ultimele decenii, având meritul de a salva mulți pacienți cu boală cardiacă ischemică.
Referințe: Complications of percutaneous coronary intervention (PCI), Jonathan D. Marmur