Producere de gaze la nivelul tractului digestiv si eliminarea acestora (fie prin eructatii „râgâieli”, fie prin flatus „vânturi”) sunt procese fiziologice, daca se încadreaza în anumite limite.
La un bărbat sănătos numărul zilinic considerat normal al eliminărilor de gaze prin flatus este 14, dar până la 25 se consideră a fi în limitele admise. În cazul ingestiei unui carbohidrat neabsorbabil, cum este lactuloza, frecvenţa flatusului se dublează. Majoritatea gazelor din tractul digestiv se produc prin fermentare bacteriană colonică a nutrienţilor ingeraţi şi glicoproteinelor endogene. Mirosul flatusului este legat de concentraţia de hidrogen sulfurat, iar intensitatea este considerată a fi mai mare la sexul masculin. În mod normal, gazele produc o distensie abdominală uşoară şi simptome minime. Tranzitul gazelor este crescut de alimentele solide sau lichidele calorice, acest lucuru explicând observaţia potrivit căreia eliminarea gazelor şi balonarea se accentuează post-prandial. Poziţia ortostatică (în picioare) favorizează emisia gazelor, spre deosebire de clinostatism (poziţia şezândă sau întinsă). Deasemenea, activitatea fizică moderată accelerează tranzitul gazelor şi reduce retenţia acestora, implicit a senzaţiei de balonare. Eructaţiile sau „râgâielile” reprezintă expulzia retrogradă a aerului gastric sau esofagian prin cavitatea bucală. Eructatţiile involuntare apărute după mese sunt cauzate de expulzia aerului înghiţit în timpul meselor şi pot fi exacerbate de alimentele care scad tonusul sfincterului esofagian inferior, dar şi de „mâncatul pe repezite”, care favorizează înghiţirea aerului (aerofagie). Flatulenţa sau „vânturile” reprezintă emisia voluntară sau involuntară a gazelor prin anus. Balonarea reprezintă percepţia distensiei abdominale cauzată de gazele din lumenul intestinal. Pacienţii cu acuze de exces de gaze pot descrie şi dureri abdominale, halitoză (miros urât al respiraţiei), anorexie, senzaţie de saţietate precoce, greaţă, eructaţii, borborisme şi constipaţie.
Excesul de gaze şi balonarea
Simptomele excesului de gaze pot apărea ca urmare a producţiei excesive de gaze, tranzitului inadecvat al acestora, percepţiei alterate a unei cantităţi normale a gazelor intestinale sau a unei afectări a activităţii muşchilor pereţilor abdominali.
Maldigestia carbohidraţilor. Producerea de gaze intestinale este frecvent asociată cu maldigestia şi malabsorbţia carbohidraţilor (ex. fibrele alimentare). Flatulenţa este prima manifestare, iar în funcţie de gradul malabsorbţiei pot apărea borborisme, balonare, dureri abdominale şi scaune diareice. Afectarea proceselor de digestie şi absorbţie a hidraţilor de carbon poate apărea după pierderea enzimelor de la nivelul enterocitelor unei mucoase intestinale normale dar şi în cazul afecţiunilor organice, cum este boala celiacă. Cel mai frecvent sindrom de malabsorbţie al carbohidraţilor este intoleranţa la lactoză, secundară unui nivel insuficient de lactază (care hidrolizează lactoza la glucoză şi galactoză, pentru absorbţie). Absenţa totală a lactazei este rară, astfel că laptele în cantităţi mici (până la 250 ml/zi) poate fi tolerat de către orice organism. Creşterea producţiei de gaze apare după consumul de fructe sau sucuri. Carbohidraţii complecşi sunt asimilaţi în proporţie mică, iar cerealele integrale produc o cantitate de 5 ori mai mare de hidrogen decât cele rafinate.
Alimentele care favorizează creşterea producţiei de gaze intestinale: laptele şi produsele lactate, legumele (mazăre, ţelină, morcovi, varza de Bruxelles, conopida, varza, castraveţi, ceapă, ridichi), fructele (stafide, banane, caise, sucul de prune, piersici, pere, mere, pepene), ouăle, mâcărurile grase, carbohidraţii complecşi (covrigeii, chiflele, germenii de grâu).
Alterarea florei intestinale. Intestinul gros conţine peste 1014 bacterii, al căror roluri constau în fermentaţie, modularea echilibrului imunitar intestinal, sintezei vitaminelor esenţiale şi protecţiei împotriva agenţilor patogeni. Intestinul subţire conţine între 103-104 bacterii. Creşterea numărului de bacterii de la nivelul intestinului subţire poartă numele de suprapopulare bacteriană, cele mai multe dintre acestea făcând parte din următoarele genuri: Streptococcus, Escherichia coli, Lactobacillus şi Bacteroides. În afara simptomatologiei (exces de gaze, balonare, diaree, disconfort abdominal, greaţă), suprapopularea bacteriană poate duce la malabsobţie şi scădere ponderală.
Sindroame de alterare a motilităţii intestinale. Afecţiunile care alterează motilitatea tractului digestiv pot facilita acumulare gazelor şi balonarea. Senzaţia de balonare şi plenitudine sunt frecvent raportate de către pacienţii cu gastropareză. Se pare că prevalenţa suprapopulării bacteriene intestinale este crescută la pacienţii cu gastropareză, reprezentând o altă cauză a simptomatologiei la aceste persoane. Pacienţii cu pseudoobstrucţie intestinală cronică acuză exces de gaz şi balonare, ca urmare a încetinirii tranzitului şi suprapopulării bacterine intestinale. Cauzele gastroparezei şi pseudoobstrucţiei intestinale includ diabetul zahart, sclerodermia, amiloidoza, sindroamele paraneoplazice, bolile endocrine. Balonarea este frecvent o acuză a pacienţilor cu constipaţie cronică.
Afecţiunile acute ce produc ileus paralitic pot favoriza creşterea cantităţii de gaze din intestine şi apariţia meteorismului. Dintre acestea pot fi amintite: infecţii sau inflamaţii sistemice, status post-operator, anumite tratamente, tulburări metabolice, boli cardiovasculare.
Tulburări funcţionale intestinale. Gazele în exces şi balonarea sunt frecvent raportate de pacienţii cu tulburări funcţionale cum sunt sindromul de intestin iritabil şi dispepsia funcţională. Distensia abdominală şi senzaţia de balonare sunt mai frecvent raportate de femeile cu sindrom de intestin iritabil faţă de bărbaţi, cu agravarea acestor manifestări la menstruaţie. Balonarea din sindromul de intestin iritabil poate fi accentuată de stress şi ameliorată de tehnicile de relaxare. Majoritatea studiilor au demonstrat că balonarea este de obicei prezentă la pacienţii cu sinrom de intestin iritabil cu predominanţa constipaţiei. Intoleranţa la lactoză este frecventă în sindromul de intestin iritabil, cu toate că simptomele nu sunt semnificativ ameliorate de restricţia consumului de lactoză. Desemenea, se pare că alterările florei intestinale la pacienţii cu sindrom de intestin iritabil sunt responsabile de simptomatologie. În majoritatea cazurilor de sindrom de intestin iritabil, patogeneza meteorismului abdominal este consecinţa unor alterări ale funcţiilor senzoriale şi motorii intestinale. Studiile mai vechi au sugerat existenţa unui sindrom de flexură splenică cu blocarea gazelor la acest nivel şi alterarea tranzitului acestuia. Alte experimente au sugerat că simptomele asociate excesului de gaze sunt mai degrabă rezultatul unei percepţii exacerbate decât al unei alterări a tranzitului intestinal. În unele cazuri senzaţia de balonare poate fi rezultatul unei tulburări a activităţii muşchilor peretelui abdominal. S-au sugerat mai multe cauze: slăbiciunea musculaturii abdominale, un diafragm mai jos inserat, lordoză lombară exagerată.
Alte cauze de balonare. Aerofagia reprezintă înghiţirea unei cantităţi mari de aer. Ea apare în cazul folosirii gumei de mestecat, fumatului sau iritaţiilor de la nivelul cavităţii bucale, dar şi la persoanele care mănâncă pe fugă. Indivizii cu boală ulceroasă, boală de reflux sau cu colici biliare înghit mult aer şi regurgiteză des, pentru a-ţi ameliora simptomatologia. Boala celiacă poate produce senzaţie de balonare şi flatulenţă. Unele medicamente de tipul anticolinergicelor, opiaceelor, blocantelor de calciu, antidepresivelor, determină un exces de gaz prin efectul lor asupra motilităţii tractului digestiv.
Diagnosticul la pacienţii cu balonare
Abordarea pacienţilor care acuză balonare şi exces de gaze constă, pe lângă istoricul medical şi examinarea clinică, în teste de laborator destinate stabilirii prezenţei unei cauze organice sau funcţionale responsabile de simptomatologia descrisă. Cu toate că la majoritatea pacienţilor care se plâng de balonare este vorba de o tulburare funcţională, asocierea altor simptome digestive sau extradigestive poate sugera prezenţa unei afecţiuni organice. Dispariţia simptomatologiei (durere, senzaţia de plenitudine, de greutate) după defecaţie sau flatulenţă, cât şi absenţa acesteia în perioadele de somn sugerează cel mai probabil prezenţa unui sindrom de intestin iritabil. Pe de altă parte, asocierea altor manifestări de tipul vărsăturilor, febrei, diareei nocturne, rectoragiilor, steatoreei (scaune grăsoase), este cel mai probabil răsunetul unei afecţiuni organice.
Istoricul alimentar este foarte important, deoarece senzaţia de balonare poate fi produsă de consumul anumitor fructe sau legume, carbohidraţilor nerafinaţi, alimentelor cu conţinut în lactoză. Mestecatul gumei şi fumatul predispun la aerofagie.
Existenţa unei afecţiuni organice poate fi sugerată de unele semne clinice, cum sunt: dermatita herpetiformă, în cazul bolii celiace, sclerodactiliei în prezenţa sclerodermiei, caşexiei în cazul malabsorbţiilor, mase abdominale palpabile în cazul unor tumori digestive ce produc fenomene obstructive.
Testele de laborator permit excluderea unei afecţiuni organice. Pe lângă testele uzuale (hemogramă, biochimie serică), se recomandă dozarea anumitor hormoni în ser (hormoni tiroidieni, cortizol plasmatic), anticorpilor specifici pentru boala celiacă (anti-endomisium şi anti-transglutaminază), examen coproparazitologic şi coproculturi. Alte examinări paraclinice constau în: endoscopie superioară şi colonoscopie, radiografie abdominală pe gol, ecografie abdominală, proba Pansdorf pentru vizualizarea intestinului subţire.
În cazul în care rezultatele testelor expuse mai sus exclud existenţa unei afecţiuni organice, se pot efectuate teste funcţionale (nepracticate însă de rutină), cum sunt: testele de evaluare a absorbţiei hidraţilor de carbon, teste de evaluare a tranzitului intestinal şi a funcţiei motorii a acestuia, măsurarea producţiei de flatus etc.
Recomandări şi tratament
Simptomele asociate excesului de gaz din tractul intestinal pot fi ameliorate prin modificarea regimului alimentar, suplimentarea cu preparate enzimatice, substanţe care scad tensiunea superficială, tratamente care se adresează modificării florei colonice şi tratamente care influenţează tranzitul intestinal.
Recomandările dietetice constau în evitarea alimentelor care determină apariţia simptomatologiei. Modificările stilului de viaţă pot fi benefice în unele cazuri: evitarea gumei de mestecat, a sucurilor carbogazoase, a fumatului, acordarea unui interval mai mare de timp pentru a lua masa.
Administrarea de enzime şi agenţi care scad tensiunea superficială. În cazul deficitelor de lactază, suplimentarea cu enzimă exogenă poate ameliora simptomatologia şi favoriza digestia şi absorbţia alimentelor cu conţinut în lactoză. Enzimele pancreatice (Mezym forte, Digenzym, Kreon) reduc balonarea, excesul de gaz şi senzaţia de plenitudine după ingestia unor mese hipercalorice hiperlipidice, la persoanele sănătoase, fără a exista dovezi în ceea ce priveşte efectul lor în cazul anumitor patologii ce evoluează cu balonare. Substanţele medicamentoase care scad tensiunea superficială (simeticonă – Espumisan, dimeticonă – Sab Simplex) sunt recomandate de rutină, în cazul balonării. Un alt produs foarte folosit în scopu ameliorării senzaţiei de balonare este cărbunele medicinal.
Produse care influenţează flora intestinală. Rifaximina (Normix) este un antibiotic neabsorbabil oarecum recent introdus în practică, fiind dovedită a ameliora simptomatologia la pacienţii cu tulburări funcţionale gastro-intestinale. Alt mijloc de restabilire a florei microbiene intestinale îl reprezintă înlocuirea tulpinilor patogene existente cu tulpini bacteriene comensale (probiotice). Probioticele sporesc bariera epitelială împotriva agresiunilor din lumenul intestinal şi ameliorează simptomatologia asociată excesului de gaz din tractul digestiv. O altă metodă de a modifica flora intestinală o repezintă administrarea de prebiotice de tipul lactulozei, inulinei, oligofructozei, substanţe care oferă un mediu propice de dezvoltare a florei intestinale benefice.