Endoscopia digestiva superioara (esogastroduodenoscopia, EDS) este o metoda imagistica de investigatie a tractului gastro-intestinal superior (esofag, stomac, duoden).

În afară de faptul că este o metodă foarte fiabilă de diagnostic imagistic, endoscopia poate fi folosită uneori şi în scop terapeutic (rezecţia de polipi, scleroză sau ligatură de varice esofagiene), dar şi la recoltarea biopsiilor pentru examenul histopatologic. Pentru o evaluare completă a tractului digestiv, endoscopia e folosită în complementaritate cu endoscopia digestivă inferioară (colonoscopia).

Cum se efectuează endoscopia digestivă superioară? Pregătirea înainte de endoscopie

Endoscopia digestivă se poate efectua atât în urgenţă (hemoragii digestive) cât şi în regim ambulator, de către mediscul specialist gastroenterolog sau chirurg generalist, specializat în endoscopie digestivă. Pentru realizarea endoscopiei se foloseşte un tub flexibil ce prezintă la capătul distal o microcameră, numit endoscop. Procedura endoscopică durează aproximativ 30 de minute sau peste, în funcţie şi de indicaţia acesteia.

Pacientul trebuie să întrerupă alimentaţia în seara precedentă zilei de endoscopie (cu 6-8 ore anterior procedurii).  Repausul alimentar facilitează vizualizarea mucoasei digestive, previne vărsăturile şi aspiraţia. În cazul practicării în urgenţă, pentru golirea stomacului se va introduce o sondă nazogastrică, ce va aspira conţinutul gastric. Pentru a ameliora reflexul de vărsătură apărut la introducerea endoscopului în faringe, se poate folosi un anestezic, sub formă de spray care se administrează local. În anumite situaţii, se poate administra şi un sedativ intravenos. Acesta va relaxa pacientul, fără a-l adormi, deci conştienţa va fi păstrată. Pentru a evita muşcarea tubului endoscopic, în cavitatea bucală se va introduce o piesă bucală, ce va menţine arcadele dentare depărtate. Pacientul este rugat să se aşeze în decubit lateral stâng, iar medicul va introduce uşor endoscopul (furtunul) pe cale orală în faringe, ulterior în esofag, stomac şi duoden. În timpul introducerii endoscopului, medicul va ruga pacientul să înghită pentru a facilita avansarea endoscopului. Avansarea prin tractul intestinal necesită manipularea corectă a endoscopului, astfel încât să vizualizeze întregul lumen şi să depăşească obstacolele fiziologice (sfincterele esofagiene şi pilorul). Imaginile obţinute se vizualizează în timp real pe un monitor. În timpul endoscopiei pacientul poate resimţi un disconfort retrosternal sau epigastric. Pentru o mai bună vizualizare, medicul va introduce aer sau apă în lumenul digestiv sau dimpotrivă, va aspira secreţiile existente. Aerul introdus va fi de asemenea aspirat sau va fi eliminat pe parcursul zilei prin eructaţii sau flatulenţă. La extragerea endoscopului, pacientul poate resimţi o senzaţie de vărsătură şi crampe abdominale, care se ameliorează după aceea. Dacă procedura s-a efectuat în ambulator, pacientul poate pleca la scurt timp acasă. Dacă efectul sedativ mai persistă, pacientul se va simţi puţin ameţit şi poate necesita însoţire. De asemenea, trebuie să evite să conducă timp de 24 de ore de la procedură. Se recomandă amânarea ingestiei de lichide şi alimente până la dispariţia efectului anestezic local.

Indicaţii ale endoscopiei digestive superioare

Endoscopia este indicată în diagnosticul leziunilor tubului digestiv superior, având o specificitate şi sensibilitate mari. Endoscopia digestivă superioră este utilă în investigarea următoarelor afecţiuni: boala de reflux gastroesofagian,  esofag Barrett, varicele esofagiene (stentare şi scleroză) din ciroza hepatică, cancerul esofagian, stenoze esofagiene, gastrită şi ulcer gastric, cancer gastric (pentru screening sau dacă este suspectat), stenoze gastrice şi duodenale, ulcer duodenal, polipi gastrici şi duodenali, corpi străini introduşi accidental în tubul digestiv. Este cea mai indicată metodă de evaluare a hemoragiilor digestive superioare, exprimate prin hematemeză sau melenă. Endoscopia este folosită şi pentru investigarea modificărilor observate la radioscopia cu bariu sau la investigarea tractului digestiv când aceasta a fost neconcludentă, în prezenţa unor semne şi simptome clinice sugestive.

Dacă imaginile observate pe monitor sunt suspecte, în acelaşi timp al investigaţiei se poate efectua şi o biopsie ţintită pentru examenul morfopatologic sau se poate practica o rezecţie de polipi. Deoarece este o metodă de examinare repetabilă, endoscopia poate fi folosită şi pentru evaluarea tratamentului afecţiunilor digestive sau pentru biopsierea/rezecţia anumitor malformaţii descoperite la o procedură anterioară.

Contraindicaţii

Endoscopia digestivă superioară este contraindicată în următoarele situaţii

• Intervenţii chirurgicale recente pe tractul digestiv superior
• Tratament anticoagulant
• Alergie la anestezice
• Sarcină
• Afecţiuni cardiace

Complicaţii

Endoscopia digestivă superioară se poate complica cu perforaţie esofagiană, gastrică sau duodenală. Pentru evitarea perofraţiei, se recomandă ca endoscopia să fie efectuată de personal experimentat şi manipularea endoscopului să nu fie brutală. O altă complicaţie a endoscopiei este hemoragia apărută după rezecţia polipilor sau biopsie. Dacă endoscopul nu este sterilizat corect (timp insuficient pentru sterilizare între două proceduri), endoscopia poate duce la infecţii. În cazul în care stomacul nu este gol  şi conţinutul acestuia este aspirat în timpul endoscopiei, pacientul poate dezvolta pneumonie de aspiraţie. O altă complicaţie o reprezintă medistinita acută, apărută ca urmare a perforaţiei esofagiene.

Interpretarea endoscopiei

Interpretarea endoscopiei se face în timp real, iar rezultatul se înmânează pacientului la scurt după efectuarea acesteia. Dacă endoscopia a predispus şi o biopsie sau rezecţie, rezultatul anatomopatologic va putea fi aflat după o perioadă de câteva săptămâni, necesare examinării.