Bolile cardiace congenitale reprezint? una din principalele cauze de deces la sugari în ??rile dezvoltate.
Metodele actuale de screening – ecografie antenatală și examen clinic după naștere – eșuează în depistarea multor cardiopatii congenitale. Astfel, mulți bebeluși sunt externați din maternitate cu afecțiuni cardiace nediagnosticate, în a căror evoluție pot apărea complicații sau chiar decesul. Ecografia antenatală poate depista unele defecte cardiace, însă este nevoie de un ecograf performant și cel mai important de un ecografist cu experiență. Întrucât s-a dovedit că există o asociere între riscul de defecte cardiace și grosimea pliului nucal, screeningul cardiopatiilor se poate face și prin determinarea translucenței nucale la 12 săptămâni gestaționale.
Cea mai recentă propunere pentru screeningul cardiopatiilor congenitale la nou-născuți este puls-oximetria. Un studiu din The Lancet a arătat că screeningul prin puls-oximetrie a avut o sensibilitate de 75% pentru cardiopatiile grave și de 49% pentru toate defectele cardiace congenitale, precum și o specificitate de 99.16%. Combinată cu metodele tradiționale de screening, puls-oximetria a avut o sensibilitate de 92%.
Frecvența cardiopatiilor congenitale este de 1:110-150 nou-născuți. Bolile cardiace congenitale pot fi defecte cianotice (trunchi arterial persistent, anomalii ale întoarcerii venoase pulmonare, tetralogia Fallot, transpoziția de vase mari, atrezia tricuspidiană), hipoplazii (cord stâng/drept hipoplazic), defecte valvulare (stenoze), septale (defect septal atrial/ventricular) sau ale vaselor mari (coarctație de aortă, persistența ductului arterial, închiderea prematură a ductului arterial). Prognosticul bolilor cardiace congenitale este variabil, de la defecte incompatibile cu viața până la defecte care pot evolua fără complicații până în perioada de adult.
foto: mysonisanangel.wordpress.com