Splina accesorie

Splina accesorie (splina supranumerara, splenula) reprezinta un nodul mic de tesut splenic care nu face parte din corpul principal al splinei si care poate localizat în jurul splinei, în plicile peritoneale sau în alte zone din cavitatea abdominala.

Splina accesorie este întâlnită la circa 10% din populație și are un diametru de la câțiva mm la 2-3 cm (în medie 1 cm); au fost raportate și spline accesorii de 6 cm. Ea apare ca urmare a unei anomalii în dezvoltarea embriologică, având originea în partea stângă a mezogastrului dorsal. Splinele accesorii sunt congenitale și trebuie diferențiate de splenosis, o condiție dobândită care apare în urma unei rupturi traumatice sau iatrogene (splenectomie) de splină prin autotransplantarea de țesut splenic viabil în diferite compartimente ale organismului (cel mai frecvent cavitatea abdominală și pelvină, dar și intratoracic, subcutanat, intrahepatic sau intracranian); intervalul de timp între factorul traumatic/iatrogen și apariția splenosis-ului este cuprins între 5 luni și 32 ani (în medie 10 ani). Splina accesorie mai trebuie diferențiată de splina rătăcitoare (wandering spleen, pelvic spleen), care constă în ptozarea splinei ca urmare a slăbirii ligamentelor care o susțin.

Diagnosticarea țesutului splenic ectopic (fie că este vorba despre splină accesorie sau splenosis) se face prin scintigrafie cu technetium-99m.

Care este semnificația unei spline accesorii?

Splina accesorie nu cauzează probleme de sănătate, însă are importanță medicală din mai multe motive:

• poate pune probleme de diagnostic  la o investigație imagistică (confuzie cu adenopatie, tumori de coadă de pancreas, tumori suprarenaliene, tumori retroperitoneale)
• poate constitui un atu: după o eventuală intervenție de extracție a splinei în urgență (splenectomie pentru un traumatism), aceste spline accesorii pot substitui parțial funcția splinei îndepărtate chirurgicală
• poate constitui cauza unui eșec terapeutic: dacă splenectomia se efectuează pentru afecțiuni în care există o sechestrare/distrugere a celulelor sangvine în splină, existența țesutului splenic în aceste spline accesorii poate duce la persistența bolii hematologice, în ciuda unui tratament chirurgical corect (dar care se poate dovedi incomplet)

Unde sunt localizate splinele accesorii?

Splinele accesorii sunt de obicei localizate de-a lungul traiectului pe care splina îl parcurge în timpul dezvoltării embrionare, dinspre linia mediană către loja splenică din hipocondrul stâng. Cele mai frecvente localizări sunt în hilul splenic, adiacent cozii pancreasului, de-a lungul vaselor splenice, în ligamentul gastrosplenic sau splenorenal, în peretele gastric sau intestinal, în omentul mare, mezenter și pe traiectul de descensis al gonadelor dinspre abdomen spre pelvis/scrot (fuziune splenogonadală, favorizată de raportul apropiat între mugurele splenic, din care se dezvoltă splina, și creasta urogenitală, din care se dezvoltă gonadele). Au fost raportate și cazuri de splină accesorie intrapancreatică.

Care este tratamentul pentru splinele accesorii?

Splinele accesorii sunt de obicei asimptomatice (diagnosticate incidental) și nu pun niciun fel de probleme medicale, caz în care sunt lăsate în pace. Tratamentul chirurgical este necesar dacă asociază durere, risc de infarctizare, torsiune vasculară, compresie pe ureter – se efectuează splenectomie laparoscopică.

Spline accesorii multiple

La circa 1% din populație există spline accesorii multiple, condiție numită polisplenie. Polisplenia asociază frecvent și alte anomalii congenitale legate de dezvoltarea unor asimetrii anatomice în fazele inițiale ale dezvoltării embrionare (situs inversus, malrotație intestinală, atrezie biliară, sindrom heterotaxic)  – toate acestea fiind grupate sub denumirea de sindrom asplenie-polisplenie (aceste spline multiple mici sunt inactive, ceea ce se numește asplenie funcțională).

Splină accesorie vs. splenosis

Diagnosticul diferențial între splinele accesorii și splenosis se face pe baza următoarelor elemente:

• anamneză: prezența unei splenectomii sau a unui traumatism splenic pledează pentru splenosis, iar absența lor pentru spline accesorii
• numărul nodulilor de țesut splenic ectopic: un număr mic de mase de țesut splenic (sub 6) sugerează mai degrabă spline accesorii decât splenosis (care constă în noduli mulți, de ordinul zecilor – fiind raportate cazuri cu peste 400 noduli)
• vascularizație: o ramură a arterei splenice – pentru splina accesorie, ramuri din vasele adiacente, fără legătură cu artera splenică – pentru splenosis
• aspect histologic: țesut splenic normal în splina accesorie, versus arhitectură dezorganizată, fără elemente histologice caracteristice de țesut splenic (pulpa albă, pulpa roșie, structuri trabeculare, țesut elastic), fără hil și cu o capsulă prost delimitată pentru splenosis
• localizare: splinele accesorii au întotdeuna raporturi de vecinătate anatomică/embriologică cu splina, pe când splenosis-ul poate apărea oriunde
• prevalența: frecvența splinelor accesorii este de până la 40% în studiile de autopsie, față de o frecvență mult mai mică pentru splenosis (care este dependentă de factorul traumatic sau iatrogen)

Referințe: Splenosis: A Review: Splenosis Versus Accessory Spleens, foto: med.brown.edu