Răul de mișcare

R?ul de mi?care (motion sickness) este o afec?iune caracterizat? printr-o disconcordan?? între percep?ia vizual? asupra mi?c?rii ?i percep?ia sistemului vestibular, no rx ceea ce duce la activarea centrului emezei ?i la apari?ia altor fenomene vegetative.

Informațiile contradictorii de la organele senzoriale – analizatorul vizual și vestibular – sunt integrate la nivelul cortexului cerebral și dau naștere unor fenomene precum amețeală, vertij, fatigabilitate, transpirații, paloare, greață și vărsături. În funcție de cauză, poate fi  vorba despre rău de apă (de mare), rău de aer (de avion), rău de mașină, rău de simulare (la simulatoare pe calculator/jocuri) sau rău de spațiu (la astronauți). Cel mai frecvent sindrom de rău de mișcare este cel al călătoriei cu mașina, în care ochii nu reușesc să detecteze mișcarea cu aceeași rapiditate cu care analizorul vestibular din urechea internă înregistrează deplasarea vehiculului (și implicit a corpului). Simptomele răului de mișcare se pot atenua odată ce organismul s-a adaptat la modul de deplasare sau pot dispărea doar după sfârșitul călătoriei (există unele persoane la care simptomatologia persistă și după încetarea mișcării – sindrom cunoscut sub numele de mal de debarquement; similar, există și un sindrom în care simptomatologia precede călătoria – mal d’embarquement). Înainte de efectuarea unei activități care poate declanșa rău de mișcare, persoanele care suferă de această afecțiune trebuie să își ia măsuri de precauție pentru a preveni apariția simptomelor sau măcar pentru diminuarea senzațiilor de disconfort. Pentru combaterea senzației de greață se recomandă și anumite alimente precum măsline, lămâie, biscuiți sau băuturi carbogazoase.

Situații ce pot declanșa rău de mișcare

  • călătorii cu mașina, avionul, autobuzul, trenul sau vaporul (o treime din indivizi sunt susceptibili la rău de mișcare în circumstanțe ușoare precum plimbarea cu o barcă/hidrobicicletă pe o apă lină)
  • astronauți aflați în misiuni în spațiu (50% dintre astronauți au acuzat fenomene de rău de mișcare)
  • rău de mișcare pe mare (atunci când individul se află pe o ambarcațiune și nu se vede niciun țărm la orizont, doar apă în toate direcțiile)
  • parcuri de divertisment

De ce apare răul de mișcare?

Mișcarea este percepută de către creier prin 3 căi separate care trimit semnale către sistemul nervos central:

  • urechea internă – sistemul labirintic responsabil de echilibru, gravitație, accelerație și orientare spațială (mișcări față-spate, laterale, sus-jos)
  • ochi – vedere spațială
  • țesuturile profunde, prin proprioceptori – receptori responsabili de sensibilitatea vibratorie/presională (care indică dacă un segment al corpului atinge pământul), și mioartrokinetică (care arată ce părți ale corpului se află în mișcare)

Când corpul este supus unei mișcări voluntare, spre exemplu atunci când mergem, semnale de la cele 3 căi sunt transmise creierului și se realizează coordonarea mișcării. Atunci când corpul este supus unei mișcări involuntare, de exemplu deplasare într-o mașină aflată în mers, creierul nu mai primește simultan informații de la analizatorul vizual, analizatorul vestibular și receptorii pentru sensibilitatea profundă, astfel că apare un conflict între periferie și sistemul nervos central care duce la discoordonare și activarea unor centri vegetativi responsabili de fenomenul de rău de mișcare. Atunci când există o disconcordanță între semnalele primite din periferie, creierul ajunge la concluzia că unul dintre ele “halucinează” și consideră că această halucinație se datorează unei intoxicații cu o neurotoxină care afectează funcția analizatorului respectiv; astfel se activează centrul emezei din aria postrema, care are ca scop creșterea eliminării toxinei ingerate (acesta fiind un mecanism de apărare al sistemului nervos central).

Unele persoane pot dezvolta rău de mișcare și atunci când se uită la un film (în special filme 3D sau proiectate pe ecrane mari): în timp ce analizatorul vizual semnalizează creierului că există mișcare, urechea internă transmite sistemului nervos central că nu există mișcare. Invers, există situația în care analizatorul vizual “spune” creierului că nu există mișcare, însă analizatorul vestibular transmite semnale că organismul se află în deplasare – este cazul indivizilor care se află într-o ambarcațiune fără geamuri (submarin, cabine la vapor), celor care se află într-o mașină și citesc o carte sau care se află într-un avion ce trece printr-o zonă de furtună/turbulențe. Există astfel 3 tipuri de rău de mișcare: cauzat de mișcare care este simțită dar nu este văzută, cauzat de mișcare care este văzută dar nu este simțită și cauzat de mișcare simțită și văzută dar necorespunzător (efectul coriolis într-o centrifugă care simulează gravitația, cum sunt dispozitivele de antrenament pentru astronauți).

Deoarece s-a constatat că absența structurilor responsabile de mișcare din urechea internă face ca individul respectiv să nu dezvolte rău de mișcare, aparatul vestibular este considerat componenta critică a acestui fenomen. Un alt argument în acest sens este că pacienții cu leziuni (traumatice, infecțioase) ale urechii interne prezintă manifectări clinice similare răului de mișcare (vertij, greață, senzație rotatorie). Analizatorul vizual pare să aibă o importanță mai mică, din moment ce persoanele oarbe pot dezvolta rău de mișcare.

Răul de mișcare apare mai adesea în cadrul unor tipuri complexe de mișcări, în special cele care sunt foarte rapide sau care implică 2 direcții diferite în același timp (exemplu: mișcare concomitentă pe verticală și orizontală). Conflictul dintre semnalele primite de creier din periferie implică și neurotransmițătorii acetilcolină, histamină sau norepinefrină; multe dintre medicamentele folosite pentru tratamentul răului de mișcare acționează prin influențarea sau normalizarea nivelului acestor compuși din sistemul nervos.

Simptome ale răului de mișcare

  • amețeală, vertij
  • grețuri, vărsături
  • transpirații
  • paloare
  • stare de rău general (malaise)
  • cefalee

Prevenirea sau atenuarea răului de mișcare

  • în timpul călătoriei, alegeți locul în care ochii vor vedea aceeași mișcare pe care corpul și urechea internă o detectează – în mașină: stați în locul din față și priviți în zare, pe un vapor/barcă: stați pe punte și urmăriți orizontul, în avion: alegeți locul de lângă geam și de lângă aripă și uitați-vă pe fereastră, fixând ca punct de reper aripa.
  • nu citiți pe durata călătoriei și nu vă așezați pe un loc aflat în sensul opus de mers (exemplu – în autobuz)
  • nu priviți și nu vorbiți cu un alt pasager dacă aveți rău de mișcare
  • evitați mirosurile puternice și alimentele condimentate, grase, cu miros sau gust puternic, imediat înainte și după călătorie
  • luați un medicament împotriva răului de mișcare înainte de începerea călătoriei
  • în cazul călătoriilor pe timp de noapte sau într-o cabină fără ferestre, închideți ochii și încercați să adormiți (somnul rezolvă și componenta psihogenă a răului de mișcare)
  • mestecați gumă pe durata călătoriei
  • asigurați un aer proaspăt în vehiculul de călătorie
  • concentrați-vă asupra unui obiect nemișcat sau asupra unui punct îndepărtat
  • nu fumați înainte și în timpul călătoriei (fumatul poate accentua greața)

Tratamentul răului de mișcare

În cazul în care nu este posibilă întreruperea activității care provoacă răul de mișcare, se recomandă:

  • antihistaminice – previn și combat greața, vărsăturile și amețeala; dimenhidrinat, meclozin (Emetostop) - au și efecte anticolinergice, cinazirin, prometazină, proclorperazină (Emetiral)
  • anticolinergice – scopolamina (tablete de 0.4 mg sau plasturi de 1.5 mg care se aplică retroauricular cu cel puțin 4 ore înainte de călătorie și asigură o eliberare lentă timp de 48-72 ore a substanței active); alegerea între tablete sau plasturi se face de către medic în funcție de vârstă, greutate și durata necesară de tratament
  • antiemeticele clasice (metoclopramid, proclorperazină) sunt ineficiente
  • alte recomandări: ghimbir, ochelari cu diafragmă care crează o vedere stroboscopică de 4Hz

Majoritatea cazurilor de rău de mișcare sunt ușoare și pot fi tratate cu medicație. În cazurile foarte severe și care se agravează progresiv este necesar consultul unui medic în vederea investigării urechii interne, echilibrului și sistemului nervos central.

foto: kathycrowe.com

Comments  

# Dragos Alexandru 2011-02-14 23:48
Transpiratia pe jumatea stanga sau dreapta a corpului are legatura cu functionarea analizatorului vestibular?
Reply | Reply with quote | Quote

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii

  • Ce pret are aparatul pentru determinarea acasa a IRN-ului? Vreau sa il cumpar.

    Read more...

     
  • Buna ziua. Va rog frumos sa.mi spuneti in astm ce as putea sa iau ipentru dureri ...

    Read more...

     
  • ce potential hepatotoxic are Dutasterida?

    Read more...