Medicamente care pot produce disfuncție sexuală

Dincolo de efectul lor terapeutic, medicamentele prezinta si o serie de reactii adverse, între care se poate afla si disfunctia sexuala.

Deși multe substanțe medicamentoase sunt suspectate a interfera cu funcția sexuală, este neobișnuit ca acestea să reprezinte singura cauză a problemelor de dinamică sexuală. În practica clinică este destul de dificil de stabilit dacă un medicament anume cauzează disfuncție erectilă (impotență – incapacitatea de a menține erecția) deoarece există numeroase afecțiuni care pot perturba funcția sexuală (ateroscleroza sistemică, diabetul zaharat, depresia, adenomul de prostată) și efectele adverse de acest gen sunt rareori raportate de către pacient medicului din cauza pudorii.

Cum pot afecta medicamentele funcția sexuală?

Mecanismul funcției sexuale nu este pe deplin elucidat, el implicând o relație complexă între hormoni, neurotransmițători și organele sexuale. În general, se consideră că dopamina stimulează funcția sexuală, iar serotonina o inhibă. Libidoul (apetitul sexual) este dirijat de anumiți hormoni, în special testosteron, care este necesar pentru excitația sexuală; medicamentele care produc o scădere a nivelului de testosteron sau îi blochează efectele produc adesea reducerea libidoului. Dorința sexuală este afectată și de starea emoțională și starea de sănătate generală; medicamentele care influențează aceste aspecte, chiar și indirect prin producerea de moleșeală, letargie sau sedare pot diminua libidoul. Erecția este rezultatul coordonării între nervi, hormoni, vase de sânge și factori psihologici, prin urmare există mai multe posibilități ca lucrurile să meargă prost: astfel, medicamentele care afectează fluxul de sânge prin vasele peniene, cele care acționează la nivelul sistemului nervos central, interferă cu nivelul hormonilor (în special testosteron) sau afectează transmiterea impulsurilor nervoase, pot cauza impotență. Ejacularea este un proces reflex complex care implică activarea alfa-receptorilor din prostată și veziculele seminale; din acest motiv, medicamentele care blochează receptorii alfa-adrenergici pot interfera cu ejacularea. În timpul ejaculării, activarea alfa-receptorilor adrenergici duce la închiderea sfincterului colului vezical, facilitând astfel fluxul normal al spermei pe calea genitourinară; dacă acest mecanism este perturbat, apare ejacularea retrogradă. Ejacularea și orgasmul poate fi afectate și prin influențarea anumitor neurotransmițători din creier, cel mai des prescrise medicamente cu acest efect fiind antidepresivele din clasa inhibitorilor de recaptare ai serotoninei (SSRI).

Care sunt medicamentele care pot afecta funcția sexuală?

Cele mai frecvent incriminate medicamente în apariția tulburărilor de dinamică sexuală sunt antidepresivele; acestea determină creșterea nivelului serotoninei, care inhibă funcția sexuală. Antihipertensivele sunt și ele des implicate în apariția disfuncției sexuale, în special dacă este vorba despre tineri care se află sub tratament cu beta-blocante (la vârstnici, disfuncția erectilă este mai degrabă legată de ateroscleroza vaselor peniene, care împiedică umplerea corpilor cavernoși cu sânge pentru producerea erecției).

Iată o listă a medicamentelor care pot produce disfuncție sexuală:

Medicament

Indicație principală

Efect posibil asupra funcției sexuale

Antidepresive

inhibitori de monoaminoxidază (IMAO)

depresie

scăderea libidoului, impotență, întârzierea orgasmului, probleme la ejaculare

inhibitori ai recaptării serotoninei (fluoxetină, fluvoxamină, setralină)

depresie

scăderea libidoului, impotență, întârzierea sau absența orgasmului (anorgasmie), probleme ejaculatorii

antidepresive triciclice

depresie

scăderea libidoului, impotență, întârzierea sau absența orgasmului (anorgasmie), probleme ejaculatorii

Antiepileptice

carbamazepină

epilepsie

impotență

Antihipertensive

IECA (enalapril, captopril, lisinopril, perindopril)

HTA, insuficiență cardiacă

impotență

alfa-blocante (prazosin, doxazosin)

HTA, hipertrofie benignă de prostată (adenom de prostată)

impotență, probleme ejaculatorii

beta-blocante (atenolol, propranolol, timolol)

HTA, angină pectorală, glaucom

impotență

calciu-blocante (verapamil, amlodipină, nifedipină)

HTA, angină pectorală

impotență

clonidină

HTA

impotență, scăderea libidoului, întârziere sau absența ejaculării

metildopa

HTA

impotență, scăderea libidoului, absența ejaculării

diuretice tiazidice (hidroclorotiazidă)

HTA

impotență

Antipsihotice

fenotiazine (clorpromazină, tioridazină)

psihoză

probleme ejaculatorii, scăderea libidoului, impotență

risperidonă

psihoză

impotență, probleme ejaculatorii

Hipolipemiante

fibrați (clofibrat, fenofibrat, gemfibrozil)

hipertrigliceridemie

impotență

statine (simvastatină)

hipercolesterolemie

impotență

Altele

 

 

benzodiazepine (diazepam)

anxietate, insomnie

scăderea libidoului

cimetidină

ulcer peptic, boală de reflux gastroesofagian

scăderea libidoului, impotență

ciproteron acetat, flutamid, leuprolid, antiandrogeni

cancer de prostată

scăderea libidoului, impotență, scăderea volumului ejaculatului

disulfiram

abstinență la alcool

scăderea libidoului

finasterid

hipertrofie de prostată

impotență, scăderea libidoului, probleme ejaculatorii, scăderea volumului ejaculatului

metoclopramid

greață, vărsături

scăderea libidoului, impotență

omeprazol

boală ulceroasă, boală de reflux gastroesofagian

impotență

analgezice opioide (morfină)

durere severă

scăderea libidoului, impotență

proclorperazină

greață, vărsături

impotență

propantelină

colici intestinale

impotență

spironolactonă

afecțiuni edematoase, insuficiență cardiacă

impotență, scăderea libidoului

antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

afecțiuni inflamatorii și dureroase

impotență

Conduita în cazul disfuncției erectile cauzată de medicamente

În măsura în care constatați că după începerea unui tratament apar tulburări de dinamică sexuală și considerați că unul dintre medicamente ar putea fi “vinovatul”, nu întrerupeți administrarea din proprie inițiativă, înainte de a consulta un medic. Totodată, nu trebuie să neglijați acest aspect deoarece funcția sexuală poate fi afectată pe toată durata tratamentului, iar acesta se poate uneori întinde pe durata întregii vieți, cum este cazul terapiei antihipertensive. Disfuncția sexuală poate apărea la scurt timp de la începerea tratamentului sau după câteva săptămâni-luni. Ca alternativă la un medicament care are ca efect advers disfuncție sexuală se poate încerca o doză mai mică sau un alt medicament din aceeași clasă și, dacă problema persistă, un medicament cu efect similar dintr-o altă clasă terapeutică. Astfel, în tratamentul hipertensiunii arteriale este bine de știut că impotența este mai rară în cazul IECA, calciu-blocantelor și alfa-blocantelor, comparativ cu beta-blocantele și diureticele (metoprolol și carvedilol nu sunt asociate cu disfuncție erectilă); în plus, diureticele de ansă de tipul furosemidului au un risc mai mic de disfuncție sexuală decât diureticele tiazidice. În tratamentul depresiei, antidepresivele din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei au cea mai ridicată frecvență de disfuncție sexuală, fiind urmate de IMAO și cele triciclice. În tratamentul dislipidemiei, statinele au o probabilitate mai mică de a cauza impotență decât fibrații, deși reducerea nivelului de colesterol scade și producția de testosteron. Dacă substituenții nu sunt lafel de eficienți în atingerea țintelor terapeutice, se va continua cu medicamentul carea asigură beneficii maxime și se va asigura și tratamentul disfuncției erectile în sine. În cazul în medicamentul incriminat a fost într-adevăr cauza disfuncției sexuale, erecția trebuie să revină în decurs de maxim câteva săptămâni de la întrerupere/înlocuire, în caz contrar fiind necesare o serie de investigații urologice. Dincolo de ajustarea dozei sau schimbarea medicamentului, se impune și evitarea fumatului și a alcoolului în exces pentru îmbunătățirea erecției. Fumatul realizează vasoconstricție și împiedică staza vasculară necesară erecției; același efect îl are și alcoolul în doze mari și droguri de tipul amfetamine, cocaină, marijuana și opioide. Dacă disfuncția erectilă persistă se va apela la medicamente de tipul sildenafil (Viagra), tadalafil (Cialis), vardenafil (Levitra), implanturi peniene sau tratamente injectabile.

Sfaturi pentru combaterea disfuncției erectile asociată medicamentelor

  • discutați cu medicul dvs. cu privire la scăderea dozei sau schimbarea medicamentului
  • programați ora de administrare a medicamentului după momentul estimat pentru activitatea sexuală (ex. tratamentul antidepresiv)
  • folosiți un medicament care combate disfuncția erectilă: sildenafil (Viagra), tadalafil (Cialis), vardenafil (Levitra); unele studii au arătat efecte benefice și la administrarea de amantadină, bupropion, buspiron, ciproheptadină, dextroamfetamină, pemoline, yohimbine.
  • luați medicamentele cu pauză: la antidepresive (sertralină, paroxetină) este posibil să se facă tratament doar 5 zile din 7, astfel că în cele 2 zile de pauză funcția sexuală revine la normal iar efectul antidepresiv nu se pierde.

Comments  

# Burla emil 2015-02-28 19:42
Am 62 de ani am epilepsie GM.iar pe linga crizele pe care le fac am un tiuit groaznic contiu.Prin intermediul dv.gasesc un medicament ,cit m'ai traesc sa traesc in liniste.Va multumesc mult...
Reply | Reply with quote | Quote

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii