Până la 1 din 4 pacienți cu epilepsie pot avea o formă de boală rezistentă la tratament.
Epilepsia rezistentă la tratament se definește ca insuccesul terapeutic a două sau mai multe medicamente antiepileptice alese corect (în funcție de forma de epilepsie) și administrate în doze adecvate. Pacienții cu epilepsie refractară prezintă un risc crescut de traumatisme, disfuncție psihosocială, calitate a vieții redusă și chiar deces prematur. Rezistența la tratament este mai frecventă la vârstele mici, dar se remite cu o rată de 4% pe an la adulți și chiar mai frecvent la copii. Factorii clinici predictori pentru rezistența la tratament sunt frecvența mare a crizelor în fazele inițiale ale bolii și prezența sclerozei hipocampice ca leziune epileptogenă.
Înainte de stabilirea diagnosticului de epilepsie refractară este important de exclus pseudorezistența, în care crizele convulsive persistă deoarece fie nu s-a aplicat un tratament corect fie diagnosticul este altul:
- diagnostic alternativ, care poate mima o criză epileptică – sincopa, aritmii cardiace, tulburări metabolice, accident ischemic tranzitor, migrene, crize psihogene
- medicamente nepotrivite pentru tipul de criză, neglijarea unor interacțiuni farmacologice
- doze prea scăzute de medicamente antiepileptice (creșterea lor fiind limitată de apariția reacțiilor adverse sau de încadrarea concentrațiilor serice ale medicamentului în intervalul terapeutic, fără a ține cont de corelația clinică)
- lipsa de complianță a pacientului la tratamentul farmacologic și nefarmacologic (consum de alcool, droguri, deprivare de somn)
Opțiunile de tratament sunt reprezentate de:
- tratament chirurgical – dacă pacientul prezintă leziuni rezecabile (ex. scleroză hipocampică unilaterală, tumori gliale sau malformații vasculare) sau operații paliative pentru întreruperea căilor de propagare a descărcărilor epileptiforme
- dispozitiv de stimulare vagală
- combinații de medicamente cu mecanisme de acțiune diferite, în doze optime tolerate
- folosirea de antiepileptice de ultimă generație
- tratamentul afecțiunilor asociate – depresie, anxietate, tulburări cognitive și de memorie
- dietă cetogenică (bogată în grăsimi, săracă în proteine și carbohidrați)
- tratamente aflate în studiu – dispozitive intra/extracraniene de electroterapie sau farmacoterapie
- terapiile naturiste sunt contraindicate, deoarece preparatele cu ginkgo biloba sau sunătoare pot interfera cu metabolizarea hepatică a antiepilepticelor
Referințe: Drug-Resistant Epilepsy, foto: thehalsreport.com