Cistita reprezinta inflamatia vezicii urinare. Ea afecteaza ambele sexe, treat indiferent de vârsta, dar are frecventa mai mare la femei.

Cauze. Patogenie

Etiologia cistitei poate fi:

• primitiva (cistita bacteriana)
• secundara: neoplazica, imunologica, dupa chimioterapie, radica, litiazica, chimica, iatrogena, alergica, posttraumatica, postmaritala ("cistita lunii de miere"), endocrina, de vecinatate (diverticulite), parazitara, fungica, virala.

În functie de etiologie, cistitele se împart în doua mari categorii:

1. Cistitele bacteriene apar de obicei când bacteriile ajung în vezica urinara pe cale ascendenta, prin uretra, si încep sa se multiplice (mai rar însotesc infectiile renale, propagându-se pe cale descendenta sau hematogena). Sistemul urinar are mecanisme care tin departe acesti invadatori microscopici: peretii vezicii urinare au un învelis protector care împiedica aderarea bacteriilor, urina are proprietati ce înhiba cresterea acestora, iar, prin urinare, sunt "spalate" bacteriile din tractul urinar. Exista însa si factori care cresc posibilitatea de a dezvolta infectii de tract urinar:

• vârsta înaintata
• sexul feminin (uretra scurta si situarea meatului uretral în apropierea vaginului si a anusului)
• viata sexuala activa (în timpul actului sexual sunt împinse bacterii prin uretra în vezica urinara)
• folosirea diafragmei, a steriletului, a spermicidelor
• stagnarea urinii în vezica datorita unei obstructii/compresii la nivelul uretrei (hiperplazia benigna de prostata, prostatita, stricturi uretrale) sau al vezicii urinare
• nefropatie analgezica sau nefropatie de reflux în istoric
• metode diagnostice/terapeutice invazive (cateterism, cistoscopie)
• sarcina
• diabet
• infectie HIV
• incontinenta fecala
• cancer în tratament

De cele mai multe ori, cistita este produsa de Escherichia coli(80% din cazuri) , o bacterie ce se gaseste în mod normal în tractul gastrointestinal inferior. Alti germeni responsabili: Staphylococcus saprophyticus (5-15%), Enterobacter, Klebsiella, Proteus, Serratia.

2. Cistitele nebacteriene sunt de mai multe tipuri:

a. Cistita interstitiala reprezinta o boala cronica a vezicii urinare, de etiologie necunoscuta (desi se suspecteaza un mecanism autoimun) si cu frecventa mai mare la femei. Diagnosticarea acestei boli este dificila si înca nu exista tratament specific care sa aiba rezultat la toate femeile.

b. Cistita eozinofilica este o forma rara de cistita de cauza necunoscuta caracterizata prin infiltrat eozinofilic bogat în peretii vezicii urinare. Diagnosticul este pus prin biopsie.

c. Cistita neoplazica caracterizata prin polachiurie, disurie, piurie, hematurie si uneori eliminare de sfaceluri tumorale. Caracetrul este evolutiv, iar simptomatologia nu este influentata de tratatamentul antibiotic sau antiinflamator. Necesita pentru diagnostic biopsia mucoasei vezicale.

d. Cistita indusa de medicamente, în special chimioterapice (ciclofosfamida si ifosfamida), datorita inflamatiei pe care o cauzeaza produsii de metabolism ai acestora la trecerea prin sistemul urinar. Cistita indusa de ciclofosfamida si ifosfamida (numita si cistita hemoragica) poate fi prevenita prin folosirea de mesna (2-mercaptoetansulfonat de sodiu).

e. Cistita radica. Radioterapia regiunii pelvine poate produce modificari inflamatorii la nivelul vezicii urinare.

f. Cistita postinstrumentala (iatrogena) datorata cistoscopiei sau folosirii îndelungate a cateterelor.

g. Cistita chimica. Unele persoane sunt sensibile la anumite substante chimice continute de produsele destinate igienei (spuma de baie, deodorant pentru zona genitala) sau de spermicide si pot dezvolta o reactie alergica la nivelul vezicii cu aparitia inflamatiei.

h. Cistita de menopauza ("cistita cu urini limpezi") este datorata tulburarilor endocrine aparute în aceasta perioada.

i. Cistita asociata altor boli. În unele cazuri, cistita apare ca o complicatie a altor afectiuni cum ar fi boala inflamatorie pelvina, endometrioza, cancerele aparatului genital, boala Crohn, diverticulita, lupusul si tuberculoza.

Manifestări clinice: semne și simptome

Debutul cistitei este brusc în cele mai multe cazuri.

Simptome

• senzatie de presiune/durere suprapubiana
• disurie (durere la urinare)
• poliurie (mictiuni frevente) si nevoia urgenta de a urina
• nicturia (nevoia de a urina noaptea)
• urina tulbure (piurie) si cu miros puternic
• hematurie (sânge în urina)

Febra apare în cistita supurativa sau gangrenoasa sau în cazul asocierii afectarii renale (prin reflux vezico-uretero-renal).

Diagnostic

• Sediment urinar ce poate evidentia leucocite, hematii si bacterii în urina.
• Urocultura pentru a determina bacteriile responsabile de infectie si sensibilitatea acestora la antibiotice (prin antibiograma). La aproape o treime din pacientii cu simptome asemanatoare cistitei au bateriurie nesemnificativa (sub 105 unitati formatoare de colonii/ml). Urocultura negativa nu exclude cistita bacteriana.
• Cistoscopia utilizata pentru inspectia vezicii urinare si biopsie (prelevarea unui fragment de tesut).
• Tuseu rectal obligatoriu la barbati (palparea prostatei), eventual cu examinarea secretiei prostatice.
• Teste imagistice(radiografie, ecografie) nu sunt uzuale, dar pot fi folositoare pentru evidentierea unei tumori sau a unei anomalii structurale.

Diagnosticul diferential se face cu:

• sindromul uretral, caracterizat prin polachiurie si disurie, este prezent în uretrite, stricturi uretrale, obstacol la nivelul uretrei sau colului vezical, tumori uretrale;
• la femei, se face diagnosticul diferential cu vulvovaginitele (nespecifice, trichomoniazice, bacteriene) sau cu bolile cu transmitere sexuale ce pot afecta uretra (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis).

Profilaxie

Puteti reduce riscul aparitiei unei cistite prin urmarea unor sfaturi simple:

• beti multe lichide, în special apa, pentru a "spala " bacteriile din vezica urinara. Sucul de merisor este benefic deoarece reduce piuria si baciluria, dar atentie: nu este recomandat daca urmati tratament cu warfarina deoarece pot aparea sângerari ca urmare a interactiunii cu aceasta.
• urinati frecvent. Daca aveti nevoie la baie, nu amânati momentul.
• urinati dupa fiecare act sexual pentru a elimina bacteriile introduse în uretra în timpul acestuia.
• dupa defecatie, stergeti-va din fata înspre spate pentru a evita sa aduceti bacteriile din regiunea anala înspre vagin si uretra.
• daca sunteti susceptibila la infectii, înlocuiti baile în cada cu dusurile.
• spalati cu delicatete pielea din jurul vaginului si a anusului. Faceti toaleta acestor zone zilnic, dar nu folositi sapun dur si nici nu spalati prea brutal. Pielea din aceasta regiune e mai sensibila si se irita cu usurinta.
• evitati deodorantele în zona genitala.
• daca este cazul, renuntati la sterilet, diafragma sau spermicide.

În cazul în care nici respectarea acestor sfaturi nu duce la disparitia recidivelor, este necesara profilaxia cu antibiotic pentru o perioada lunga de timp.

Tratament

Obiectivele tratamentului sunt sterilizarea urinii si evitarea recaderilor

Cistita bacteriana este tratata prin:

i) masuri generale: analgezice, antispastice.

ii) antibiotice (în functie de rezultatele antibiogramei).

> În bacteriuria asimptomatica nu se face tratament antibiotic decât în cazul femeilor însarcinate, copiilor, persoanelor imunodeprimate sau cu diabet zaharat.

> Barbati: trimetoprim-sulfametoxazol,o fluorochinolona (ciprofloxacin, ofloxacin, lomefloxacin) sau alt antibiotic la care germenele este sensibil timp de 10-14 zile.

> Cistita bacteriana necomplicata, la femei anterior sanatoase, fara vaginita: doza unica de amoxicilina (3 g) sau de cotrimoxazol (2880 mg) sau o cura de 3 zile cu trimetoprim-sulfametoxazol sau o fluorochinolona (mai eficienta decât doza unica, având rate mai mici de recurenta). Tratamentul de scurta durata poate fi aplicat doar pe seama manifestarilor clinice de cistita, fara investigatii paraclinice, la femeile fara vaginita. Nu este necesara urocultura dupa încheierea tratamentului decât daca persista simptomele. Daca este asociata vaginita, aceasta trebuie tratata corespunzator, concomitent cu cistita (este obligatorie tratarea partenerului).

> Cistita bacteriana recidivanta, cistita aparuta la pacientii cu diabet zaharat sau la copii sau cistita în care simptomele persista mai mult de o saptamâna: tratament antibiotic timp de 7-14 zile.

> Sarcina: amoxicilina sau o cefalosporina timp de 7 zile.

> La cateterizatii urinar, tratamentul antibiotic se face doar pe baza uroculturii deoarece de obicei aceste infectii sunt produse de germeni multirezistenti. Acest lucru esta valabil si în cazul cistitelor complicate (asociate cu anomalii ale tractulti urinar).

Tratamentul cistitelor nebacteriene se face în functie de etiologia acestora.

Remedii din casã

• pentru a calma durerea sau senzatia de presiune, puneti-va pe abdomenul inferior o sticla cu apa calda;
• beti multe lichide si evitati alimentele/bauturile iritante pentru vezica urinara : mâncarurile condimentate, cafeaua si bauturile ce contin cafeina, alcoolul, sucurile de citrice.
• bai de sezut: pentru 15-20 de minute cufundati zona afectata în apa calda sau în apa în care ati dizolvat multa sare.

Complicații

O cistita tratata rar duce la complicatii. Ramasa netratata, ea se poate duce la afectare renala (pielonefrita). Aceasta complicatie apare mai frecvent la copii si vârstnici deoarece la acestia cistita e de multe ori trecuta cu vederea sau diagnosticata gresit.