Resuscitarea cardiorespiratorie reprezint? protocolul de m?suri aplicate pentru salvarea unui pacient aflat în stop cardiorespirator.

Efectuarea manevrelor de resuscitare cardiopulmonară poate fi destul de solicitantă din punct de vedere fizic, de aceea apare întrebarea până când se face resuscitarea?

Deși există mulți factori care trebuie luați în calcul (intervalul de timp de la producerea stopului la începerea resuscitării, dacă stopul are o cauză potențial reversibilă, dacă pe parcursul resuscitării au existat momente de restabilire a circulației spontane), resuscitarea se întrerupe când:

• continuarea ei pune salvatorul în pericol
• salvatorul este epuizat fizic
• există semne de moarte ireversibilă (lividități, rigor mortis, decapitare)
• apar semne de restabilire a circulației spontane (respirație, tuse, puls palpabil, tensiune arterială decelabilă)
• 30-60 minute de asistolie refractară la măsurile de resuscitare (resuscitarea se continuă peste acest interval la copii și tineri, la cei înnecați sau aflați în hipotermie)
• există refuzul resuscitării (prin formulare DNR, do not resuscitate)

Chiar și după oprirea resuscitării, se recomandă monitorizarea pasivă pentru încă 10 minute deoarece poate apărea autoresuscitarea (numită și fenomenul Lazarus, care constă în restabilirea spontană a circulației după încercări eșuate de resuscitare).

Aprecierea eficienței resuscitării se face prin evaluarea pulsului central și a diametrului pupilar, prin monitorizare EKG, tensiune arterială și pulsoximetrie și prin capnografie (care arată dacă resuscitarea asigură oxigenare adecvată și circulația sângelui în organele vitale).

Referințe: AHA Guidelines for CPR, Part 3: Ethics