Angina streptococică (faringo-amigdalita)

Angina streptococic? (faringo-amigdalita, rx tonsilita) reprezint? inflama?ia orofaringelui ?i amigdalelor cauzat? de infec?ia cu un Streptococ beta-hemolitic de grup A – Streptococcus pyogenes (dar ?i de grup C sau G).

Principala problemă în cazul anginelor este discriminarea între o cauză virală și una bacteriană, pentru a ști dacă există indicație de tratament antibiotic (care este activ doar în cazul infecțiilor bacteriene, nu și virale). Incidența anginei streptococice este maximă la categoria de vârstă 3-14 ani (reprezentând circa 30-50% din anginele la copii), dar poate apărea și la adolescenți și adulți (circa 10-25% din totalul anginelor). Pentru diagnostic se folosesc date anamnestice (epidemiologice), clinice și paraclinice. Din discuția cu pacientul sau cu părintele (pentru copii) se pot obține informații legate de un eventual contact cu o persoană cu faringo-amigdalită streptococică. Perioada de incubație este de 2-4 zile.

Clinic: semne și simptome

Clinic, debutul este brusc cu durere în gât, febră, cefalee, disfagie și odinofagie, adenopatie satelită dureroasă (spre deosebire de debutul gradual, cu tabloul pseudogripal din anginele virale). La copii pot apărea grețuri, vărsături și refuzul alimentației. La examinarea gâtului prin apăsarea limbii cu un abeslang se poate constata un faringe intens hiperemic (“roșu în gât”) cu amigdale eritematoase/eritematopultacee (cu depozite exsudative/purulente amigdaliene).

Analize

Paraclinic, hemograma arată leucocitoză cu neutrofilie (spre deosebire de infecțiile virale unde predomină leucopenia cu limfocitoză sau limfomonocitoză; excepție de la această regulă este mononucleoza infecțioasă unde există leucocitoză), sindrom inflamator biologic (creșterea marcată a proteinei C reactive, VSH, fibrinogen, procalcitoninei – față de infecțiile virale unde sunt normale sau ușor crescute). Pentru evidențierea microbiologică a germenului se pot folosi fie teste rapide streptococice, fie realizarea frotiuri și culturi pe mediu agar-sânge din exsudatul faringian (culturile cresc însă în 24-48 ore și nu sunt astfel utile în luarea deciziei inițiale de administrarea sau nu a antibioterapiei). ASLO este util doar pentru diagnosticul retrospectiv al infecției streptococice – crește la 3-6 săptămâni de la infecția streptococică.

Diagnostic

Deoarece diagnosticul este de cele mai multe ori stabilit pe criterii clinice (întrucât testele rapide streptococice nu sunt întotdeauna disponibile iar culturile oferă un rezultat după 1-2 zile) a fost pus la punct un scor (McIsaac) pentru discriminarea între anginele bacteriene și cele virale:

  • febră (temperatură peste 380C): 1 punct
  • absența tusei: 1 punct
  • adenopatie cervicală anterioară dureroasă: 1 punct
  • hipertrofie amigdaliană sau exsudat amigdalian: 1 punct
  • vârsta 3-14 ani: 1 punct, 15-44 ani: 0 puncte, > 45 ani: -1 punct

Dacă scorul este 0 sau -1 se poate exclude etiologia streptococică (nu se efectuează exsudat faringian, nu se administrează antibiotice), dacă este între 1-3 puncte se recomandă efectuarea unui test rapid streptococic sau inițierea tratamentului antibiotic în așteptarea rezultatului culturii, iar dacă este de 4-5 puncte cauza este foarte probabil streptococică și se recomandă începerea antibioterapiei. Scorul are o sensibilitate de 95% la populația pediatrică.

Tratament

Odată confirmată etiologia streptococică, se recomandă izolarea la domiciliu pentru că pacientul este contagios (în special dacă este vorba de copii, care pot transmite ușor infecția în comunități – grădiniță, creșă). Tratamentul este simptomatic: analgezice, antipiretice, antiinflamatorii (paracetamol, ibuprofen, NU aspirină la copii datorită riscului de sindrom Reye), gargară cu o soluție salină (1/4 lingură sare în 250 ml apă călduță), prișniț, pastile pentru dureri de gât, hidratare adecvată.  Se recomandă evitarea alimentelor condimentate, acide și preferarea celor moi, care sunt ușor de înghițit și nu “zgârie” faringele (iaurt) și a celor călduțe care au efect calmant (supe, ceai).

Antibioterapia se face cu penicilină V (fenoximetil-penicilină) oral timp de 10 zile, urmată de benzatin-penicilină G intramuscular (pentru profilaxia complicațiilor imunoalergice – reumatism articular acut, glomerulonefrită poststreptococică, cardită reumatismală, coree, eritem nodos, purpură Henoch-Schonlein). În cazul pacienților cu alergie la penicilină se recomandă macrolide (eritromicină). Alte antibiotice eficiente sunt amoxicilina (atenție în cazul suspiciunii de angină din mononucleoza infecțioasă deoarece agravează erupția cutanată), cefalosporine, clindamicină. Pacientul va fi informat să revină la control dacă simptomatologia nu se ameliorează sau dacă apar complicații (abcese periamigdaliene, obstrucția căilor aeriene, otită, sinuzită, adenită supurată). Eșecul vindecării poate apărea ca urmare a nerespectării indicațiilor de tratament (doză, interval de administrare, durata terapiei), internalizarea bacteriilor în criptele amigdaliene, rezistență la antibiotic, reinfecție prin contact apropiat cu o persoană bolnavă/purtătoare (portaj nazal/faringian) de Streptococ. În cazul recidivelor multiple cu episoade repetate sau persistene de angină se recomandă scoaterea amigdalelor.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii

  • Buna, De ceva timp ma cunfrunt cu batai mari ale inimii. Am aproape 2 luni de ...

    Read more...

     
  • Pentru femeile care alăptează și sunt suspecte de infecție HPV, ce riscuri pot ...

    Read more...

     
  • Buna am dureri la testicolul sting de la el ma doare si picioru. Scrotul este ...

    Read more...