Sindromul de tunel carpian este o neuropatie de entrapment (încarcerare) caracterizată prin comprimarea nervului median la nivelul încheieturii mâinii (la trecerea sa prin canalul carpian).
Clinic se manifestă prin durere și parestezii (furnicături, amorțeală) în teritoriul de distribuție al nervului median (vezi imaginea). Simptomatologia este exacerbată în timpul nopții, când mâna este în flexie (de unde și ameliorarea durerii prin folosirea unei orteze radiocarpiene care previne flexia). Neglijat, sindromul de tunel carpian poate evolua cu leziuni permanente ale nervului median – hipoestezie până la anestezie și slăbiciune până la paralizie în teritoriul afectat, atrofie a musculaturii eminenței tenare și alte tulburări trofice (edem, fenomen Raynaud, acrocianoză, hipersudorație), pierderea forței de apucare a obiectelor.
Cea mai frecventă cauză de sindrom de tunel carpian este suprasolicitarea încheieturii mâinii prin tastat – motiv pentru care sindromul a mai fost numit boala tastaturii și aparține categoriei bolilor electronice. Alte cercetări au sugerat că sindromul de tunel carpian este mai degrabă determinat genetic decât de suprasolicitare. Acest sindrom este deseori întâlnit în asociere cu alte condiții clinice precum obezitate, diabet zaharat, acromegalie, tenosinovite de origine infecțioasă sau inflamatorie (artrită reumatoidă, alte boli de țesut conjunctiv), consum de contraceptive, sarcină, sarcoidoză, hipotiroidism, amiloidoză cu transtiretină sau alte boli infiltrative, tumori benigne (ex. lipoame, chiste sinoviale) care exercită compresie pe nervul median, traumatisme (fractură de epifiză distală radius Pouteau Colles), infecție cu parvovirus B19 sau neuropatii (boala Charcot-Marie-Tooth).
Diagnosticul este de cele mai multe ori clinic, putând fi confirmat prin studii electrofiziologice sau imagistice. Electromiograma evidențiază încetinirea conducerii motorii și senzitive prin nervul medial. Există câteva probe clinice care susțin diagnosticul de sindrom de tunel carpian:
- manevra Phalen – pacientul flexează ușor mâna cât de mult poate și menține această poziție. Apariția durerii sau paresteziilor în primele 60 secunde de la flexia maximală a încheieturii înseamnă un test pozitiv pentru sindrom de tunel carpian. Cu cât simptomele apar mai repede, cu atât boala este mai avansată (testul se corelează cu severitatea bolii). Manevra se poate executa simultan bilateral, punând în contact fețele dorsale ale celor 2 palme. Poziția inversă – flexia la 90 grade a articulației radiocarpiene cu punerea în contact a celor 2 palme – definește testul rugăciunii.
- semnul Tinel – cu mâna în extensie, se percută cu 2 degete la nivelul retinaculului flexorilor și se observă apariția de parestezii în teritoriul nervului median.
- testul de compresie carpiană (testul Durkan) – aplicarea directă a unei presiuni la nivelul canalului carpian prin apăsare timp de 30 secunde reproduce simptomele.
Diagnosticul diferențial se face cu suferința nervului ulnar (la nivelul canalului Guyon) sau cu sindroame de compresiune mai înaltă a nervului median (ex. defileu cervicotoracic).
Tratamentul constă în administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, infiltrații cu corticosteroizi sau folosirea de orteze până la momentul stabilirii oportunității intervenției chirurgicale de secționare a ligamentului transvers al carpului. Decompresia chirurgicală se poate face și endoscopic.