Vitiligo este o leucodermie idiopatic?, diagnosis caracterizat? prin pierderea pigmentului normal al pielii – melanina – ?i care se manifest? prin apari?ia de macule depigmentate, albe, la nivelul tegumentelor.

Afecţiunea afectează în mod egal ambele sexe. Se consideră că vitiligo se produce printr-o disfuncţie a melanocitelor, care sunt responsabile de sinteza melaninei şi de pigmentarea normală a pielii. Cauza afecţiunii nu este pe deplin elucidată, dar există ipoteza unor mecanisme autoimune, implicarea unor factori genetici şi factori de mediu. Incidenţa globală a bolii este de 1-2%, în populaţia generală.

Clinic: Semne şi simptome

Pacienţii cu vitiligo prezintă pete depigmentate, albe, relativ simetrice (în special la nivelul tegumentelor feţei, genunchilor, mâinilor, încheieturilor, toracelui şi regiunii inghinale) şi uneori fire de păr decolorate. Datorită pierderii pigmentului şi de la nivelul retinei, poate apare uveită. Deşi boala poate debuta la orice vârstă, primele pete apar de obicei în jurul vârstei de 20-30 ani.

Există 3 tipuri de vitiligo:

• focal: depigmentarea este limitată la câteva zone restrânse, de dimensiuni mici
• segmentar: petele depigmentate sunt localizate la nivelul unui singur segment al corpului (faţă, trunchi, braţe, picioare)
• generalizat: petele sunt multiple şi răspândite difuz

Evoluţia afecţiunii este dificil de estimat. Uneori, pacienţii pot observa dispariţia spontană a petelor, fără niciun fel de tratament, alteori depigmentarea se extinde şi poate cuprinde suprafeţe mari de tegument.

Patogenie

Deşi mecanismul exact al bolii nu a fost complet elucidat, s-a observat că la majoritatea pacienţilor debutul afecţiunii pare a fi corelat cu un stress psihoemoţional major sau o supraexpunere la soare. La ora actuală, ipoteza agreată de dermatologi este că vitiligo poate fi încadrat ca o afecţiune autoimună, în care există anticorpi care atacă propriile melanocite. De altfel, vitiligo este frecvent asociat cu alte boli autoimune, cum ar fi afecţiuni tiroidiene (boala Basedow-Graves), anemia Biermer (anemia pernicioasă), alopecia areată, boala Addison (insuficienţa corticosuprarenaliană).

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe prezenţa maculelor depigmentate, înconjurate de o zonă fină de hiperpigmentare, observate la inspecţie. Se pot efectua de asemenea teste de funcţionalitate tiroidiană, analize sangvine pentru depistarea unei anemii şi dozarea ANA (anticorpilor antinucleari) sau o biopsie cutanată din zona depigmentată.

Confirmarea diagnosticului se face folosind lampa Wood, care iluminează zonele cu vitiligo şi le evidenţiază mai bine (uneori, petele nu sunt vizibile la lumina naturală).

Diagnosticul diferențial al petelor albe trebuie făcut cu pitiriazisul versicolor.

Tratament

Există multiple opţiuni terapeutice pentru vitiligo:

• terapie topică cu corticosteroizi: eficacitatea este cu atât mai mare cu cât tratamentul este iniţiat cât mai rapid de la debutul bolii.
• psoralen topic + UVA (PUVA): psoralenul administrat oral cu 2-3 ore înaintea şedinţei de fototerapie creşte sensibilitatea pielii la razele UV.
• fototerapia cu nUVB (narrow UVB): nu necesită administrarea de psoralen.
• tratament chirurgical: grefă de piele, transplant de melanocite.
• terapie topică cu creme pe bază de calcipotriol sau pe bază de catalază şi superoxid dismutază (pacienţii cu vitiligo au un nivel scăzut al enzimei numită catalază, care descompune peroxidul de hidrogen – toxic pentru melanocite – în apă şi oxigen, iar superoxid dismutaza are rol antioxidant).
• pacienţii care au o suprafaţă foarte mare afectată pot opta şi pentru depigmentare totală (cu hidrochinonă), pentru uniformizarea culorii pielii.

Sfaturi pentru pacienţii cu vitiligo:

• sfaturi privind alimentaţia: trebuie evitate ciocolata, cafeaua şi condimentele. Se recomandă consumul de morcovi şi hrean.
• sfaturi privind expunerea la soare: se va evita expunerea prelungită la soare şi se vor folosi creme de protecţie cu SPF ridicat. Singurele intervale orare recomandate pentru expunere sunt înainte de ora 10 şi după ora 18, atunci când spectrul de ultraviolete este mai îngust.

Citește mai multe despre tratamentul în vitiligo aici.