Virusul Zika este un virus ce apartine familiei Flaviviridae si care este transmis prin întepatura de tântari din specia Aedes.

Virusul a fost prima dată identificat în Uganda în 1947, în pădurea cu același nume. Infecții la om au fost constatate în Africa și Asia în perioada 1960-1980, iar din mai 2015 a izbucnit o epidemie în Brazilia.

Semne și simptome

Perioada de incubație (durata de timp dintre expunere și apariția simptomelor) nu este clar definită, dar este considerată a fi de câteva zile.

De cele mai multe ori, infecția cu virusul Zika poate trece neobservată, manifestările clinice fiind de tip pseudogripal, similare unei viroze sau răceli.

Simptomele sunt asemănătoare infecțiilor cu arbovirusuri precum febra dengue, febra galbenă sau West Nile, și constau în febră, erupții cutanate, conjunctivită, dureri musculare și osoase, cefalee. Simptomatologia este de obicei ușoară ca intensitate și durează 2-7 zile.

Complicații ale infecției cu virusul Zika

Virusul Zika pare să aibă tropism pentru sistemul nervos, fiind stabilită o legatură între infecție și apariția unor complicații neurologice precum sindromul Guillain-Barre sau microcefalie (la copiii ai căror mame au contactat infecția în timpul sarcinii).

Cum se transmite virusul Zika?

Virusul Zika se transmite prin înțepătura țânțarilor Aedes, în special Aedes aegypti din zonele tropicale, care sunt cunoscuţi drept ţânţari-tigru. Este vorba despre aceiași țânțari care transmit și febra dengue, febra galbenă sau chikungunya. Ei sunt activi pe timpul zilei, iar înțepăturile apar de obicei dimineața devreme sau seara târziu.

Pe lângă transmiterea prin vector, virusul Zika se poate transmite și prin contact sexual și de la femeia gravidă la făt.

Diagnostic

Infecția cu virusul Zika este de obicei suspicionată pe baza tabloului clinic și a contextului epidemiologic – călătorie recentă într-o zonă cu risc. Diagnosticul poate fi confirmat pe baza unor teste specifice de laborator pe probe biologice (sânge sau alte fluide corporeale).

Tratament

În prezent nu există medicație specifică antivirală sau vaccin împotriva virusului Zika. Tratamentul infecției constă în odihnă, hidratare corespunzătoare și medicamente simptomatice – împotriva febrei și durerilor. Mai multe companii au început deja studiile pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva virusului Zika.

Măsuri de protecție

Având în vedere că transmiterea se face cel mai frecvent prin înțepătura de țânțar, aceasta este principala țintă a prevenției. Măsurile recomandate pentru prevenirea înțepăturii de țânțar sunt:

utilizarea de repelente (care conțin DEET, IR3535 sau icaridin)
purtarea de haine cu mâneci lungi și pantaloni lungi (de preferabil de culoare deschisă), pentru a acoperi cea mai mare parte a corpului, în special în orele de maximă activitate a ţânţarilor Aedes
folosirea de plase contra țânțarilor la geamurile locuinței
evitarea lăsării geamurilor și ușilor exterioare deschise

Ținând cont și de posibilitatea transmiterii sexuale, se recomandă utilizarea de metode contraceptive de tipul prezervativului.

Nu în ultimul rând, persoanele cu boli cronice severe sau cu imunodepresie (inclusiv asociată medicației pentru anumite patologii) sunt sfătuite să efectueze un consult de medicina călătorului înainte de a face o deplasare într-o regiune cu risc de transmitere a virusului.

Epidemia de Zika și România

De la debutul epidemiei din vara lui 2015 în Brazilia, virusul Zika a cunoscut o expansiune foarte rapidă către zone geografice noi.

În 12 iulie 2016 a fost raportat primul caz de infecție cu virusul Zika în România, la o pacientă de 27 ani care a fost internată la Spitalul Victor Babeș din București. Este vorba despre un caz izolat, de import dintr-o zonă de risc, legat de o călătorie recentă pe care pacienta o avusese în Martinica.

Detalii și actualizări despre epidemia de Zika pot fi consultate pe:

Referințe: ECDC, CDC, WHO – Zika Virus Fact sheet

Virusul Zika – simptome, transmitere, diagnostic, tratament