Vaccinarea anti-HPV - o solutie pentru prevenirea cancerului de col uterin?

HPV (Human papillomavirus) apartine familiei Papovaviridae, healing fiind o clasa de virusuri care afecteaza pielea si mucoasele organismului uman. Au fost descoperite aproximativ 130 de tipuri HPV, unele fiind implicate în aparitia verucilor sau cancerelor, iar altele nefiind asociate cu manifestari clinice.

Dintre cele 130 de tipuri cunoscute, 30-40 se transmit prin contact sexual, producând infectii la nivelul regiunii anogenitale.

De obicei, infectia cu HPV se produce în momentul expunerii celulelor din stratul bazal în cazul afectarii barierei epiteliale, cum se întâmpla în timpul contactului sexual când apar abraziuni cutanate minore. Multiplicarea virala are loc intranuclear, iar consecutiv acestui moment celulele infectate vor prezenta numeroase atipii. Caracteristicile celulare ale infectiei cu HPV sunt reprezentate de prezenta koilocitelor - celule cu nucleu picnotic înconjurat de un halou clar.

Pacientii sub tratament imunosupresiv sau cu un deficit al imunitatii celulare (inclusiv infectie HIV) sunt predispusi la dezvoltarea infectiilor cu HPV. Virusurile Papilloma pot supravietui pe o perioada îndelungata de timp (luni) la temperaturi scazute, în absenta gazdei.

CARE SUNT AFECTIUNILE PRODUSE DE HPV?

Predilectia anomitor genotipuri virale pentru unele zone epiteliale este importanta pentru identificarea regiunilor afectate:

Verucile vulgare. Apar la nivelul epiteliilor kertatinizate, de obicei la locul inocularii. Verucile reprezinta niste proeminente circumscrise, rugoase, hiperkeratotice, fiind localizate cel mai frecvent pe mâini, picioare (inclusiv degete) si genunchi. De obicei sunt asimptomatice, dar pot deveni dureroase la presiune.

Verucile palmo-plantare. Apar pe suprafata palmara sau plantara a mâinilor, respectiv picioarelor.

Verucile plane. Se prezinta sub forma unor mici papule numeroase. Pacientul nu le observa decât în momentul în care apar modificari ale pigmentarii cutanate.

Verucile orale. Sunt localizate la nivelul mucoasei orale, fiind relativ frecvente.

Hiperplazia epiteliala focala (boala Heck). Este o infectie HPV diseminata a mucoasei orale cauzata de obicei de tupurile HPV 32 si HPV 13.

Epidermodisplazia veruciforma Lutz-Levandowski. Este favorizata de o predispozitie genetica cu transmitere autozomal recesiva. Afectiunea se manifesta înca din copilarie, putându-se localiza la nivelul oricarei zone a corpului. Necesita diagnostic diferential cu tinea versicolor. Genotipurile virale asociate acestei afectiuni sunt: 3, 5, 8, 9, 10, 12, 14, 17, 20, 21, 23, 28, 38, 47 si 49. De curând, aceste genotipuri au fost identificate la pacientii sub tratament imunosupresiv care au suferit un transplant sau HIV- pozitivi. Ei sunt predispusi la dezvoltarea unor cancere de piele, de aceea se recomanda monitorizarea atenta a acestora.

Infectiile genitale. Se manifesta sun forma unor leziuni verucoase localizate în zona ano-genitala. Dintre manifestarile clinice pot fi amintite: condyloma acuminata, neoplazia intraepiteliala scuamoasa ce apare frecvent la nivelul cervixului dar poate afecta si vulva, anusul si organele genitale masculine, tumora Buschke-Lowenstein, considerata un carcinom verucos.

O forma rara de infectie cu HPV este papilomatoza respiratorie recurenta, în care verucile se localizeaza pe laringe si pe caile aeriene superioare, putând afecta respiratia. Aceste veruci pot fi îndepartate pe cale chirurgicala, desi recurenta este mare.

În tabelul urmator sunt prezentate asocierile anumitor genotipuri virale cu infectiile produse de acestea:

Boala Tulpina HPV
Veruci vulgare 2,7
Veruci palmoplantare 1,2,4
Veruci plane 3,10
Veruci anogenitale 6,11,42,43,44,55
Cancere genitale 16,18,31,33,35,39,45,51
Epidermodispalzia veruciforma 3, 5, 8, 9, 10, 12, 14, 17, 20, 21, 23, 28, 38, 47, 49
Hiperplazia epiteliala focală 13, 32
Verucile orale 6, 7, 11, 16, 32
Tumora Buschke-Lowenstein 6, 11

ÎN CE FEL SUNT IMPLICATE PAPILOMAVIRUSURILE ÎN APARITIA NEOPLASMELOR?

HPV sunt implicate în aparitia cancerelor cervicale, vulvare, vaginale, peniene, dar si a displaziilor precanceroase.

Singura, infectia cu HPV nu poate determina aparitia neoplaziilor. În acest proces de transformare maligna celulara sunt implicati mai multi cofactori: tutunul, radiatiile UV (ultraviolete), deficitul de folat, imunosupresia. Exista însa o corelatie directa între infectiile HPV anogenitale si activitatea sexuala ( numarul partenerilor sexuali, vârsta primului contact sexual). HPV cu transmitere sexuala sunt implicate de asemenea în aparitia cancerelor rectale, ale cavitatii bucale si orofaringelui. Practicarea sexului oral si anal cu parteneri infectati creste riscul aparitiei acestor forme de cancere.

Genotipurile puternic asociate cu aparitia cancerelor sunt HPV 16 si HPV 18. În afara acestora au mai fost determinate asocieri de intensitate moderata a genotipurilor: 31, 33, 35, 45, 51, 52, 56. O asociere slaba cu neoplaziile a fost evidentiata în cazul genotipurilor 6, 11, 42, 43, 44.

Câteva tipuri ale HPV, în special tipul 16, s-au dovedit a fi puternic asociate cu aparitia carcinomului scuamos orofaringian, o forma de cancer al capului si gâtului. Cancerele induse de HPV prezinta secvente virale integrate în ADN-ul celular. Unele din genele HPV (E6, E7) se comporta ca oncogene, care promoveaza proliferarea maligna celulara prin interferarea cu protoncogena p53.

Procesul de transformare maligna se declanseaza lent, dupa o perioada foarte mare de timp de la infectia virala.

ÎN CE CONSTÃ VACCINAREA anti-HPV?

Vaccinul HPV a fost aprobat mai întâi în SUA, în anul 2006, ca o forma de prevenire a cancerului de col uterin. Vaccinarea anti-HPV confera protectie împotriva genotipurilor 16, 18, 6 si 11. Vaccinul contine proteine virale, dar cu toate acestea nu prezinta material infectant.

Administrarea acestui vaccin se face în trei prize, la intervale de 6 luni. Vaccinul nu confera protectie femeilor deja infectate cu aceste tipuri virale sau celor care prezinta leziuni ale cervixului uterin.

CÂND SE POATE FACE VACCINAREA anti-HPV?

Administrarea vaccinului este recomandata persoanelor de sex feminin cu vârsta cuprinsa între 11 si 26 de ani, dar poate fi administrat si la fetitele cu vârsta mai mare de 9 ani. Beneficul vaccinarii este mai mare în cazul persoanelor care nu sunt active sexual. Nu s-a dovedit eficacitatea administrarii la femeile cu vârsta mai mare de 26 de ani.

CARE SUNT AVANTAJELE VACCINÃRII anti-HPV?

Vaccinarea anti-HPV confera protectie împotriva cancerelor asociate infectiilor cu genotipurile 16, 18, 6 si 11 ale virusurilor Papilloma.

CARE SUNT DEZAVANTAJELE VACCINÃRII anti-HPV?

Deoarece acest vaccin nu ofera protectie totala împotriva cancerului de col uterin, femeile vaccinate va trebui sa mearga anual la medicul ginecolog pentru efectuarea testului citologic Babes-Papanicolau.

Desi HPV a fost implicat deopotriva în aparitia transformarilor maligne si la sexul masculin, nu exista pentru moment indicatii pentru administrarea vaccinului la barbati.

În studiile efectuate s-a dovedit ca cel mai frecvent efect advers este reprezentat de inflamatia locala aparuta la locul administrarii vaccinului.

EXISTÃ ALTE METODE MAI SIGURE DE PROTECTIE, ÎN AFARA ACESTUI VACCIN?

O viata sexuala dezordonata creste riscul infectiilor cu HPV, de aceea limitarea numarului partenerilor sexuali poate scadea acest risc. Folosirea prezervativului a fost dovedita eficienta în prevenirea bolilor asociate cu infectiile cu HPV. Cu toate acestea, prezervativul nu ofera protectie totala, deoarece HPV se poate transmite la nivelul zonelor neacoperite de acesta. Cancerul de col poate fi prevenit si prin efectuarea anuala a testului Babes-Papanicolau, care deceleaza transformarile precanceroase de la nivel cervical.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii