TSH (hormonul tireotrop) este secretat de hipofiza anterioara în functie feedback-ul negativ de la nivelul axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian. Astfel, concentratia TSH depinde de nivelurile serice ale hormonilor tiroidieni (T3, T4) si de secretia hipotalamica de TRH.

Odata eliberat de la nivel hipofizar, TSH ajunge în sânge si stimuleaza productia de hormoni de catre glanda tiroida. Hormonul tireotrop este un parametru important al functionalitatii tiroidiene (fiind conditionat de valorile serice ale hormonilor tiroidieni) si este adesea determinat în cadrul evaluarii tulburarilor hormonale. Valorile normale ale TSH sunt intre 0,27-4,2 UI/ml pentru adulti si 0,85-6,5 UI/ml la copiii pana in 6 ani. Pacientii cu afectiuni tiroidiene, care îsi efectueaza periodic un bilant hormonal, pot constata fluctuatii majore ale nivelului TSH:

1. Modificări de dozaj

Cea mai evidenta cauza a nivelurilor fluctuante de TSH este modificarea dozei de hormoni tiroidieni. Un nivel scazut de TSH apare în conditii de hipertiroidism, când concentratia hormonilor tiroidieni este crescuta si inhiba prin feedback negativ secretia pituitara de TSH. Invers, un nivel crescut de TSH apare în conditii de hipotiroidism, când concentratia hormonilor tiroidieni este scazuta si stimuleaza prin feedback negativ secretia pituitara de TSH. La un pacient aflat sub tratament de substitutie hormonala, un nivel crescut al TSH poate necesita cresterea dozelor de hormoni tiroidieni (crescând dozele de hormoni tiroidieni nivelul seric al acestora se normalizeaza, si prin feedback negativ se va normaliza si secretia de TSH, care nu mai trebuie sa fie crescuta pentru a forta tiroida sa sintetizeze o cantitate mai mare de hormoni) si invers, un nivel scazut al TSH poate necesita reducerea dozelor.

2. Fluctuații în potența medicamentelor

Medicamentele tiroidiene pot avea variatii în ceea ce priveste potenta si stabilitatea, chiar daca sunt achizitionate de la acelasi producator si de la aceeasi farmacie (putând exista diferente între loturi de acelasi medicament). Deoarece substitutia hormonala nu este constanta, pot aparea astfel si fluctuatii ale nivelului TSH. O solutie ar fi achitizionarea unor cantitati mai mari de medicamente din acelasi lot (spre ex. prescriptia pe 3 luni), tinând cont însa de perioada da valabilitate a acestora.

3. Variații în kiturile și metodele folosite de laboratoarele de analize

Atunci când se doreste analiza în evolutie a nivelurilor TSH, se recomanda efectuarea analizei la acelasi laborator. Mai mult, fluctuatiile nivelului TSH pot aparea si datorita unor erori tehnice sau umane în efectuarea analizei; atunci când se suspecteaza o viciere a rezultatului (etichetarea gresita a probelor, eroare tehnica) se va reefectua analiza.

4. Momentul zilei în care se administrează medicația

Este necesar ca pacientul sa îsi administreze medicatia în acelasi moment al zilei si în acelasi raport cu alimentatia, conform prescriptiei medicale. Administrarea hormonilor tiroidieni cu alimente poate întârzia sau reduce absorbtia medicamentului, prin schimbarea ratei de dizolvare si a pH-ului gastric. Daca pacientul lua levotiroxina pe stomacul gol si începe sa îl ia cu mâncare, poate constata o crestere a nivelului TSH; daca lua medicatia cu alimente si începe sa si-o administreze pe stomacul gol, poate observa o scadere a concentratiei TSH.

5. Inițierea/renunțarea la o dietă bogată în fibre

O dieta bogata în fibre afecteaza absorbtia medicamentelor administrate pentru substitutie hormonala, si implicit determina o variatie a nivelurilor TSH. Acest lucru nu înseamna ca pacientul trebuie sa renunte la dieta: solutia este consecventa. Daca el se afla sub o dieta bogata în fibre si îsi determina regulat nivelul TSH, pentru a elimina acest eventual factor de confuzie, se recomanda sa îsi mentina dieta. Pacientii care încep o noua dieta bogata în fibre trebuie sa efectueze un bilant tiroidian la 6-8 saptamâni de la initierea regimului. Absorbtia maxima a levotiroxinei se obtine daca administrarea se face dimineata, pe stomacul gol, cu 1 ora înainte de masa.

6. Inițierea/întreruperea unui tratament cu calciu sau suplimente cu fier

Multi pacienti - în special femei cu risc de osteoporoza sau anemie si gravidele - iau medicatie de substitutie tiroidiana concomitent cu suplimente de calciu sau fier. Administrearea simultana a preparatelor care contin calciu/fier cu levotiroxina scade biodisponibilitatea medicatiei tiroidiene si duce la cresterea TSH. Suplimentele de calciu trebuie luate la cel putin 4-12 ore diferenta fata de levotiroxina (administrarea separata a carbonatului de calciu nu este însa suficienta pentru a nu interfera cu absorbtia preparatelor tiroidiene, motiv pentru care poate fi necesara alegerea unui alt supliment de calciu). Suplimentele cu fier trebuie luate la cel putin 2-4 ore distanta fata de administrarea levotiroxinei. Trebuie avut în vedere si faptul ca anumite sucuri naturale pot avea un continut crescut de calciu sau fier.

7. Consumul unor cantități mari de produse din soia

Pentru persoanele cu tiroidita autoimuna, consumul crescut de produse din soia (care sunt bogate în izoflavone) poate duce la agravarea deficitului de hormoni tiroidieni si la cresterea TSH.

8. Consumul crescut de alimente gușogene

Alimentele gusogene - varza, varza de Bruxelles, ridichi, conopida, napi, mei - actioneaza ca antitiroidiene si produc hipotiroidism. Unii specialisti considera ca enzimele responsabile de efectul antitiroidian sunt distruse prin prepararea termica a alimentelor respective.

9. Schimbarea anotimpului

Multi pacienti nu sunt familiari cu faptul ca nivelul TSH se poate modifica în functie de sezon: TSH creste în lunile reci si scade pâna la valoarea minima a normalului (sau chiar la niveluri de hipertiroidism) în lunile calde. De aceea, la pacientii cu tulburari tiroidiene poate fi necesara o usoara crestere a dozei în timpul iernii, si o usoara scadere a dozei în timpul verii. Atunci când nu se efectueaza ajustarea dozelor, pacientii pot deveni hipotiroidieni în timpul sezonului rece, si hipertiroidieni în timpul sezonului cald. Fluctuatiile legate de anotimp sunt mai accentuate la pacientii vârstnici si în special în regiunile cu climat rece.

10. Modificări hormonale

Administrarea de preparate estrogenice (sub forma de terapie substitutiva postmenopauza sau de contraceptive în perioada fertila), poate afecta functia tiroidiana. Estrogenii cresc concentratia de TBG (thyroid binding globulin) - o proteina care transporta hormonii tiroidieni, legând astfel o cantitate mai mare de hormoni si scazând fractiunea libera, activa biologic. Astfel, o persoana aflata sub tratament cu estrogen poate necesita o crestere usoara a dozelor de levotiroxina. Administrarea de preparate estrogenice interfera si cu rezultatele determinarii hormonilor tiroidieni (putând aparea valori fals-crescute ale concentratiei serice de T4). Tulburarile hormonale asociate menopauzei pot de asemenea produce modificari ale nivelului de TSH.

11. Sarcina și nașterea

Cresterea nivelului de estrogeni din prima perioada a sarcinii poate duce la o crestere a TSH, fiind necesara marirea dozelor de hormoni tiroidieni. Dupa nastere, nivelul TSH înregistreaza o scadere. Citește și despre glanda tiroidă în sarcină.

12. Interacțiuni medicamentoase

Medicatia tiroidiana poate interfera cu:

• antidepresive (sertralina, paroxetina, fluoxetina): scad eficacitatea preparatelor tiroidiene si determina cresterea TSH.
• hipocolesterolemiante (colestiramina, colestipol): leaga hormonii tiroidieni. Este necesar un interval de minim 4-5 ore între administrarea medicamentelor.
• corticosteroizi: suprima secretia de TSH, blocheaza conversia T4 la T3

Modificarile TSH pot aparea fie la initierea, fie la întreruperea administarii unuia dintre aceste medicamente. Acestea sunt doar cateva dintre interactiunile preparatelor tiroidiene; atunci cand pacientul ia si alt tratament cronic, trebuie sa ii transmitã acest lucru endocrinologului.

13. Stressul și alte afecțiuni

Stressul fizic sau emotional, lipsa somnului si a alimentatiei adecvate au rasunet asupra sistemului endocrin: pacientii cu boala Graves pot constata o scadere a nivelului TSH si necesita doze mai mari de antitiroidiene, pe când cei cu tiroidita Hashimoto observa o crestere a TSH ca raspuns la stresori. Starile febrile cresc eliberarea de TRH, care stimuleaza hipofiza sa produca o cantitate mai mare de TSH.

14. Progresia bolii tiroidiene

Variatiile TSH pot fi legate si de progresia bolii, care altereaza progresiv functia tiroidiana: spre exemplu, cresterea TSH la un pacient cu tiroidita Hashimoto reflecta progresia procesului autoimun, tiroida sintetizând o cantitate din ce în ce mai mica de hormoni. Lafel se întâmpla si în cazul bolii Graves: doza de agent antitiroidian care tinea pacientul în eutiroidie în urma cu câteva luni poate fi insuficienta, astfel ca pacientul devine hipertiroidian, pe masura ce tiroida devine hiperactiva.

15. Tulburările postpartum

Dupa nastere, unele femei pot avea valori modificate ale probelor tiroidiene, însă aceasta situatie se rezolva de la sine în majoritatea cazurilor (disfuncție tiroidiană post-partum).

16. Variații circadiene

Valorile TSH sunt maxime seara și minime după-amiaza.