Creșterea numărului de trombocite este denumită trombocitoză. Trombocitoza poate fi primară (trombocitemie esențială, o boală mieloproliferativă) sau secundară (reactivă, ca răspuns la anumite condiții patologice).
Diferența între cele două este că trombocitoza reactivă este o formă benignă de trombocitoză, pe când cea esentială presupune expensiunea clonală a celulelor progenitoare de la nivelul măduvei hematogene, care duce la producția anormal de crescută a plachetelor.
Valorile normale ale numărului de trombocite pe hemogramă sunt cuprinse între 150.000 și 400.000 celule/mm3.
Cauze de trombocitoză
- primară – trombocitemia esențială (asociată în jumătate din cazuri cu mutația JAK2 V617F) sau alte boli mieloproliferative (leucemia mieloidă cronică, policitemia vera, mielofibroza)
- reactivă, apare adesea în contextul unei boli inflamatorii (trombopoetina, factorul care stimulează producția plachetară, este adesea crescut în reacțiile de fază acută), dar și în alte condiții – chirurgie, hiposplenism, splenectomie, anemie feriprivă, anemie post-hemoragică, inflamații, infecții bacteriene, pancreatită, insuficiență renală, artrită reumatoidă, boli inflamatorii intestinale, tumori, unele medicamente (adrenalină, vincristină, tretinoin, heparină), dozaj excesiv al medicației pentru tratamentul trombocitopeniei (ex. eltrombopag)
Semne și simptome
De cele mai multe ori, trombocitoza evoluează asimptomatic (în special cea reactivă), însă poate predispune la apariția de tromboze la anumiți pacienți. La valori mult crescute ale numărului de trombocite, pacienții pot acuza cefalee, amețeală, durere toracică, fatigabilitate, tulburări de vedere, parestezii la nivelul membrelor. O mică proporție pot acuza senzație de arsură și înroșirea pielii de la nivelul extremităților, fenomen care poartă numele de eritromelalgie.
Diagnostic
Istoricul medical al pacientului este important pentru a decela o eventuală cauză secundară a trombocitozei.
Probele de laborator includ: hemogramă (cu frotiu de sânge periferic), teste biochimice hepatice și renale, VSH, proteină C reactivă, profilul fierului (sideremie, feritină, CTLF, saturația transferinei), anticorpi anti-nucleari, factor reumatoid, fosfataza alcalină leucocitară, vitamina B12. Ecografia abdominală este utilă pentru aprecierea dimensiunii splinei.
În funcție de contextul clinico-biologic, se pot recomanda și alte investigații țintite.
Dacă în urma bilanțului diagnostic etiologia trombocitozei rămâne neclară, poate fi necesară efectuarea puncției medulare.
Tratament
În trombocitoza reactivă de obicei nu este necesar tratament specific; la valori peste 1.000.000/mm3 se poate administra aspirină în doză mică pentru prevenția trombozelor.
In trombocitoza primară, la valori mult crescute ale trombocitelor, opțiunile de tratament sunt hidroxiureea (un agent citoreductor) sau anagrelid (un agent inhibitor al maturării trombocitelor din megacariocite).