Tetanosul este o infectie bacterian? teluric? produs? de bacilul tetanic, and purchase fiind favorizat? de prezenta pl?gilor murdare. Numele de tetanos vine de la grecescul teinein, care înseamn? întindere.

Cauze

Agentul etiologic este reprezentat de Clostridium tetani, o bacterie anaerobă Gram pozitivă ce face parte din genul Clostridium. Bacilul tetanic este mobil, are cili peritrihi şi sporulează cu formarea unui spor mare dispus la unul din polii bacilului dând aspect caracteristic de rachetă de tenis. C. Tetani este patogen prin multiplicare si toxinogeneză. Nu prezintă invazivitate, rămânând cantonat la poarta de intrare unde apare o infectie locală purulentă. Elaborează exotoxine care ajunse în circulatie duc la paralizia centrilor nervosi. În conditii de anaerobioză, bacilul tetanic sintetizează 2 toxine: tetanolizina (o hemolizină) şi tetanospasmina (responsabilă pentru manifestările specifice ale bolii). Tetanospasmina este eliberată în circulatia sangvină si limfatică, ajungând astfel să actioneze pe sistemul nerovs. Manifestările clinice din tetanos sunt puse pe seama blocării impulsurilor inhibitorii, datorită interferării tetanoplasminei cu eliberarea anumitor neurotransmitători (glicină, GABA – acidul gama amino butiric) prin clivarea unei componente a veziculelor sinaptice – sinaptobrevina.

Tetanosul apare prin contaminarea plăgilor cutanate cu pământ ce contine spori. Plaga trebuie să fie profundă pentru a asigura conditii de anaerobioză. Bacilul tetanic se asociază cu germeni aerobi care consumă oxigenul. Clostridum tetani poate fi izolat din sol, dar poate fi găsit si în tractul intestinal al omului si animalelor. Cei mai expusi infectiei sunt lucrătorii din agricultură si cei care au suferit accidente de circulatie. Infectia este favorizată de: plăgi anafractuoase, arsuri, muscături, întepături, fracturi deschise, avorturi septice, catgut contaminat (tetanos chirurgical).

Clinic: semne și simptome

Incubatia este cuprinsă între 4 si 30 de zile. Debutul se manifestă în raport cu aspectul plăgii: plaga necicatrizată devine uscată, se opreste granularea si prezintă dureri surde si parestezii, iar plaga cicatrizată devine dureroasă si sensibilă la frig, cu aparitia unor fibrilatii musculare perilezionale, corespunzător difuziunii toxinei pe traiectul nervilor. În perioada de stare apar primele contracturi musculare indolore la nivelul capului: contractura facială (rizus sardonicus), trismus (contractia muschilor maseteri si pterigoidieni), disfagie, rigiditatea nucală (a cefei). Exotoxina difuzează electiv, în lungul trunchiurilor nervoase, fixându-se de receptori, fibre sau centri nervosi, cu producerea initială a hiporeflectivitătii nervilor periferici, apoi hiperexcitabilitatea măduvei. Fixarea toxinei de centrii nervosi este ireversibilă (duce la inhibitia sinapselor de la nivelul măduvei spinării si bulbului), cu aparitia unei paralizii spastice, rigide, tonice. Pe fondul acesta apar contractii musculare spastice (paralizia tonico-clonică). Această paralizie, care apare mai întâi la nivelul fetei, este descendentă cuprinzând faringele, esofagul si traheea. Contracturile generalizate sunt specifice: ortotonus (contractia muschilor flexori si extensori), opistotonus (contractia muschilor cefei si ai coloanei), empistotonus (contractia muschilor flexori), pleurostotonus (contractia musculaturii laterale). Psihicul bolnavului nu este alterat. Există mai multe forme de manifestare a infectiei:

> Tetanosul localizat este o formă rară ce prezintă contracturi musculare la nivelul portii de intrare a germenului.

> Tetanosul cefalic se manifestă prin otită medie, dar si prin afectări ale nervilor ce deservesc zona facială.

> Tetanosul generalizat este forma cea mai comună, cuprinzând contracturile generalizate, cu evolutie centrifugă de la nivelul etremitătii cefalice.

> Tetanosul neonatal este o formă de tetanos generalizat, apărută la nou-născutii din mame neimunizate, cauzată de cele mai multe ori de tăierea cordonului ombilical cu instrumente insuficient sterilizate. Se mai numeste si tetanus neonatorum sau trismus nascentium, fiind o cauzaă importantă de deces a nou-născutilor.

Diagnostic

Diagnosticul clinic presupune observarea reactiei pacientului la atingerea peretelui posterior al faringelui cu ajutorul unei spatule. Testul este pozitiv în cazul în care pacientul va închide involuntar gura, muşcând spatula şi negativ dacă obiectul va fi scos în afara cavitătii bucale. Diagnosticul de laborator este bacteriologic, datorită urgentei.

Tratament

Profilaxia tetanosului se face prin imunizarea activă si pasivă, cât si prin tratamentul corect al fiecărei plăgi presupuse contaminate.

Profilaxia nespecifică constă în toaleta plăgii cu risc tetanigen, cu extragerea corpilor străini si nesuturarea acesteia. Plaga va fi spălată cu apă oxigenată, după care se aplică o solutie de penicilină local. Sunt evitatea unguentele sau pulberile deoarece favorizează anaerobioza.

Imunizarea activă

Se face prin vaccinare cu anatoxină tetanică nativă sau purificată si absorbită (ATPA). La copii se practică vaccinarea cu trivaccinul DTP (diftero-tetano-pertussis), iar la adulti se administrează ATPA.

Imunizarea pasivă

Se face cu ser antitetanic sau cu imunoglobuline antitetanice umane. Serul antitetanic se administrează la persoanele nevaccinate, care prezintă plăgi tetanigene.

Manifestare moderată a bolii

În cazul declansării bolii, se va practica toaleta corectă a plăgii sau se va exciza cicatricea. Se va practica imunizarea pasivă si activă. De asemenea, tratamentul include si metronidazol si diazepam.

Manifestarea severă a bolii

Pacientii care prezintă simptome severe vor fi internati de urgentă la sectia de terapie intensivă, unde li se va administra tratamentul corespunzător. Acesta presupune: vaccinare antitetanică, ventilatie mecanică (în cazul afectării musculaturii respiratorii), diazepam, medicamente pentru tinerea sub control a manifestărilor sistemului nervos autonom (labetalol, nifedipină, clonidină), relaxante musculare (curarizante). Alimentarea pacientilor se va face pe cale exclusiv parenterală.