Testele de sarcină arată dacă o femeie este însarcinată sau nu, pe baza prezenței hormonului de sarcină – gonadotropina corionică umană (hCG, human chorionic gonadotropin).
Hormonul apare în sângele și urina femeilor gravide începând cu ziua 10 după concepție. Testele de sarcină din urină sunt teste calitative care apreciază doar prezența sau absența hCG în urină, iar cele de sânge pot fi calitative sau cantitative. Dozarea hCG prin teste cantitative poate fi utilă pentru urmărirea dezvoltării sarcinii în primele 3 luni (în mod normal nivelul hCG trebuie să se dubleze la fiecare 48-72 ore în primele săptămâni de sarcină) sau pentru diagnosticarea unor condiții patologice însoțite de creșterea acestui hormon (sarcină ectopică, sarcină molară).
Testele de sarcină pentru acasă presupun depistarea hCG în urina femeii care se testează, furnizând un rezultat în câteva minute. Pozitivarea unui test de sarcină urinar necesită o concentrație serică a hCG de peste 25-50 mUI/ml; acest prag nu este atins în primele câteva zile după concepție, când embrionul nici nu s-a implantat în uter, motiv pentru care un test de sarcină în acest interval va ieși negativ. Există și posibilitatea depistării sarcinii mai repede de implantarea embrionului (care are loc între ziua 6 și 12 după fertilizare), prin determinarea EPF (early pregnancy factor), o proteină care apare în serul femeilor gravide la 48 ore de la fertilizarea ovulului de către spermatozoid. Ecografia de sarcină poate evidenția sacul gestațional cel mai devreme la 2 săptămâni și jumătate de la ovulație.
Cum și când se face testul de sarcină?
Înainte de efectuarea testului de sarcină este indicat să citești instrucțiunile. Apoi urmează colectarea urinei într-un recipient curat. Se recomandă să se colecteze urina de dimineață, care fiind mai concentrată are și o concentrație mare de hCG.
Unele teste sunt de tip strip (bandă) – acestea trebuie imersate în recipientul cu urină timp de 5-10 secunde după care se scot și se așteaptă pentru a fi interpretate, altele sunt prevăzute la un capăt cu o depresiune unde se pipetează câteva picături de urină, ce va difuza până la fereastra de citire a testului. Banda de citire a testului prezintă 2 marcaje – C (control), care atestă că testul este valid prin apariția unei linii colorate după pipetarea urinei, și T (test), care dacă se pozitivează (apare o linie colorată în dreptul său) înseamnă că femeia este însărcinată; alte teste sunt prevăzute cu 2 ferestre – una de control și una pe care se citește rezultatul, altele afișează plus sau minus. Testele se citesc de obicei la 3-5 minute (dincolo de acest interval pot apare rezultate fals-pozitive). Așadar, interpretarea testului de sarcină este simplă: nicio linie – testul nu este bun, 1 linie – nu ești gravidă, 2 linii – ești gravidă.
O meta-analiză a arătat că acuratețea testelor de sarcină pentru acasă este apropiată de cea a testării în laborator (97,4%), însă acuratețea reală este puțin mai scăzută deoarece femeile nu urmăresc cu atenție instrucțiunile de folosire. Rezultatul testului poate fi fals-negativ (testul să iasă negativ dar femeia să fie însărcinată) dacă este făcut prea devreme după concepție; probabilitatea unui rezultat fals-negativ este mică dacă testul este făcut când întârzie menstra următoare, fiind trecute 14 zile de la ovulație și deci embrionul fiind deja implantat. Cu toate acestea există cazuri de ovulație târzie (spermatozoizii pot trăi până la 5 zile în tractul genital feminin în așteptarea întârnirii cu ovulul dacă ovulația are loc la distanță față de contactul sexual), implantare târzie (până la 12-14 zile) și teste cu un prag crescut de detecție a hCG (până la 100 mUI/ml, pentru care sunt necesare încă 1-2 zile după implantare pentru atingerea pragului), prin urmare pozitivarea în acest context s-ar putea face cel mai devreme la 21 zile de la contactul sexual – din acest motiv se recomandă ca testul de sarcină să se facă la 1 săptămână de la întârzierea menstruației sau 3 săptămâni de la contactul sexual fecundant. Rezultate fals-pozitive (testul să iasă pozitiv deși femeia nu este însărcinată) pot apare în caz de injecții cu hCG ca tratament pentru infertilitate, afecțiuni hepatice cronice, malignități (coriocarcinom, tumori cu celule germinale), boală trofoblastică gestațională, anticorpi heterofili.