Tensiunea arterială în stroke (AVC)

Tensiunea arterial? crescut? este un factor de risc atât pentru accidentele vasculare cerebrale (AVC) ischemice, seek cât ?i pentru cele hemoragice.

Similar infarctului miocardic, nu există o recomandare de consens privind managmentul hipertensiunii arteriale în stroke însă atitudinea generală este de acceptare a unei tensiuni arteriale crescute.

Reducerea tensiunii arteriale cu ajutorul unui sartan (blocant al receptorului de angiotensină) la pacienții cu AVC nu numai că nu a produs beneficii, a fost chiar asociată cu un prognostic mai prost, conform rezultatelor studiului SCAST (Scandinavian Candesartan Acute Stroke Trial) prezentate la International Stroke Conference și publicate în The Lancet.

Rezultatele nu susțin indicația de administrare a medicamentelor hipotensoare în faza acută a accidentului cerebrovascular (primele 7 zile), fie el ischemic sau hemoragic. Scăderea agresivă a tensiunii arteriale în stroke este de multă vreme considerată periculoasă întrucât reduce perfuzia într-un teritoriu și așa prost vascularizat și poate agrava deficitul funcțional. În plus, circulația cerebrală a pacienților cu afectare aterosclerotică cerebrovasculară care ajung să dezvolte un AVC este deja setată pentru a funcționa la presiuni mai mari, prin urmare scăderea brutală ar perturba mecanismele de reglare.

Dintre clasele de antihipertensive trebuie evitate simpatoliticele centrale (care produc sedare și pot interfera cu starea de conștiență a pacientului) și vasodilatatoarele directe (care agravează edemul cerebral).