Circula?ia sângelui la nivelul inimii este unidirec?ional? (vene – atrii – ventriculi – artere) atât pentru cordul drept (care preia sângele venos prin venele cave, troche îl circul? prin atriul drept, store apoi ventriculul drept ?i îl pompeaz? în artera pulmonar?), cât ?i pentru cordul stâng (care preia sângele arterializat prin venele pulmonare în atriul stâng ?i îl pompeaz? prin intermediul ventriculului stâng în artera aort?).
Unidirecţionalitatea fluxului este asigurată atât de diferenţele de presiune între circuitul venos şi arterial, cât şi de prezenţa unui sistem de valve care permite curgerea sângelui în aval (dinspre vene – artrii – ventriculi – artere) şi împiedică refluarea lui în amonte. Curgerea sângelui la nivelul cordului este lamelară. Atunci când devine turbulentă, apar grupuri de vibraţii acustice denumite sufluri cardiace.
După modul de producere, suflurile pot fi:
- organice – apar prin leziuni organice (congenitale sau dobândite) ale structurilor cardiace (valve, aparat subvalvular).
- organofuncţionale – se produc ca urmare a dilatării cavităţilor cardiace şi implicit şi a aparatului valvular în anumite afecţiuni cardiace (insuficienţa cardiacă, hipertensiune arterială).
- funcţionale – sunt sufluri de flux, nu presupun leziuni organice ci doar un sindrom circulator hiperkinetic (flux circulator crescut) datorat unor afecţiuni extracardiace (anemie, sarcină, hipertiroidism, febră, fistulă arteriovenoasă, hipersimpaticotonie).
Suflurile cardiace pot fi:
i) sufluri patologice – atunci când atestă existenţa unei afecţiuni cardiace sau extracardiace
Suflurile patologice sunt depistate adesea la un consult medical de rutină sau la o internare pentru simptome cardiovasculare (cianoză, dispnee, palpitaţii, sincope, manifestări de insuficienţă cardiacă, dureri anginoase) sau noncardiovasculare (când examenul clinic efectuat de medic evidenţiază un suflu cardiac de investigat).
Caracteristicile suflurilor cardiace patologice:
- sunt aspre, rugoase
- pot ocupa întreaga sistolă (holosistolice)
- de obicei au intensitate mare (pe o scară de la 0-6, frecvent sunt peste gradul 3)
- se însoţesc de freamăt (echivalentul palpatoriu al suflului)
- apar în afecţiuni structurale cardiace (valvulopatii, defecte septale)
- pacienţii sunt frecvent simptomatici
- necesită investigaţii suplimentare (EKG, radiografie pulmonară, ecocardiografie, cateterism cardiac)
Diferenţierea între suflurile organice şi cele anorganice (funcţionale, organofuncţionale) se face analizând caracteristicile fiecăruia:
- suflurile anorganice: sunt aproape exclusiv sistolice, nu ocupă toată sistola (sunt merosistolice), au intensitate mică, nu se însoţesc de freamăt, nu iradiază, se localizează adesea în afara focarelor de auscultaţie (endoapexian) şi au o mare variabilitate (se modifică cu respiraţia şi cu poziţia – se atenuează sau chiar dispar, se modifică – dispar şi reapar de la o zi la alta).
- suflurile organice pot fi sistolice sau diastolice (când sunt sistolice ocupă de obicei toată sistola – holosistolice), se însoţesc frecvent de freamăt, au intensitate medie-mare, frecvent iradiază, se localizează în focarele valvulare (aortic, pulmonar, tricuspidian, mitral), nu dispar la respiraţie sau la modificarea poziţiei (îşi pot schimba însă caracterele la inspir sau expir profund – Manevra Rivero-Carvalho, şi se pot modifica cu poziţia – spre exemplu insuficienţa aortică se auscultă mai bine cu trunchiul aplecat înainte), sunt constante în timp (cu excepţia situaţiilor în care apar leziuni suprapuse – endocardită bacteriană, perforaţie de sept interventricular sau perete cardiac post-infarct).
ii) sufluri nepatologice – inocente
Caracteristicile suflurilor cardiace nepatologice (inocente):
- sunt frecvente la copii (50-75%)
- de obicei sunt sistolice
- au intensitate mică (sub gradul 3)
- sunt variabile în timp
- se pot ausculta în mai multe zone ale ariei precordiale
- sunt audibile doar în decubit dorsal, dispar în ortostatism sau şezut
- apar în stări febrile, anemii, stări de anxietate (teama de halat alb), după efort
- nu necesită investigaţii suplimentare
Un exemplu de suflu inocent este murmurul venos cervical (tonalitate şi intensitate scăzută), care este audibil pe vasele de la baza gâtului la copii. Suflul mamar (care este sistolic sau continuu) este tot un suflu inocent ce apare la gravide în ultimul trimestru, datorită fluxului crescut la nivelul glandelor mamare.