Deficitul de fier (carenta marțială) este cel mai frecvent tip de malnutritie din întreaga lume. Anemia feriprivă (prin deficit de fier) ocupa procentul majoritar în sindroamele anemice.

Prevalenţa anemiei este mai mare la copiii mici şi la femeile de vârstă reproductivă. Anemia apare atunci când depozitele de fier din organism sunt epuizate, reprezentând stadiul final al decifitului de fier. Din punct de vedere biologic, investigarea unei anemii feriprive se face prin următorii indicatori: hemoglobină scăzută, hematocrit scăzut, volum eritrocitar mediu (MCV) scăzut, frotiu sangvin (hipocromie) – anemie hipocromă microcitară, hiposideremie, saturaţia transferinei scăzută, CTLF (capacitatea totală de legare a fierului) crescută,  receptorul pentru transferină crescut, protoporfirinele eritrocitare crescute. Deficitul de fier se instalează de obicei treptat, nefiind clinic aparent până când nu este suficient de sever. Anemia feriprivă poate apărea şi acut, în cazul pierderilor acute de sânge (menstre abundente, patologii ginecologice, hemoragii digestive, intervenţii chirurgicale). Cu excepţia deficitelor nutriţionale, pierderilor de sânge acute şi cronice, deficitul de fier apare şi în cazul sindroamelor de malabsorbţie (boli inflamatorii intestinale, rezecţii gastrice, rezecţii intestinale proximale, boala celiacă, hipoaciditate).

Tratamentul deficitului de fier

La persoanele fără deficit de fier, doza zilnică recomandată este de 1-2 mg. Fierul este absorbit la nivelul duodenului, absorbţia acestuia fiind favorizată de prezenţa vitaminei C.

Dieta. După diagnosticul deficitului de fier, următorul pas constă în refacerea depozitelor de fier.  Dacă istoricul alimentar este cauza deficitului, pacienţii vor fi încurajaţi să consume alimente bogate in fier heminic, cum este carnea roşie şi ficatul. Fierul non-heminic (conţinut în cereale, gălbenuş de ouă, legume verzi) nu se absoarbe eficient. Deoarece ceaiul inhibă absorbţia fierului, se recomandă să se întrerupă consumul acestuia pe perioada terapiei marţiale sau să se consume la câteva ore distanţă. Vitamina C favorizează absorbţia fierului, aşadar suplimentele cu vitamina C sunt recomandate.  Cu toate că regimul alimentar este important, adesea nu este suficient la pacienţii cu anemie feriprivă.

Preparatele orale cu fier conţin săruri de fier: sulfat de fier (Ferro-Gradumet, Tardyferon), gluconat de fier, fumurat de fier, glutamat de fier (Glubifer), hidroxid de fier polimaltozat (Maltofer). Fierul oral este disponibil sub formă de tablete sau siropuri. Deoarece pH-ul alcalin inhibă absorbţia fierului, se recomandă ca suplimentele cu fier să fie administrate la interval de 1-2 ore de antiacide. Absorbţia poate fi întârziată de tetracicline, lapte, alimente cu conţinut în fosfaţi, băuturi carbogazoase. Sărurile de calciu, fosfor şi magneziu afectează absorbţia fierului. Tabletele cu fier trebuie administrate între mese şi la culcare pentru a evita efectul alcalinizant al alimentelor şi pentru a se profita de vârful secreţiei gastrice acide din timpul nopţii.

Deoarece în perioada sarcinii există riscul apariţiei deficitului de fier, se recomandă ca profilaxie o doză zilnică de 60 mg/zi.

O abordare a terapie orale cu fier constă în administrarea unei doze zilnice cuprinse între 150 şi 200 mg de fier elemental. Această abordare se poate traduce prin administrarea unei tablete de sulfat feros a 60 mg  de 3 ori pe zi. Presupunând că din doza administrată se absoarbe 10% (acest procent poate fi mai mare în deficitul de fier datorită unui feed-back de creştere a absorbţiei), valoarea hemoglobinei poate fi corectată (aproximativ 2-3 g/dl) în decurs de o lună la pacienţii cu deficite moderate. Pentru a satura depozitele, se recomandă continuarea tratamentului pentru circa 3 luni. Din păcate, această schemă eşuează frecvent deorece un procent semnificativ de pacienţi experimentează tulburări gastrointestinale (greaţă, dureri epigastrice, constipaţie, diaree) care limitează administrarea tratamentului, dar şi din cauza scăderii complianţei odată cu trecerea timpului. Preparatele orale cu fier pot colora scaunul în negru, fapt care trebuie menționat pacienților pentru a evita confuzia cu melena; unele preparate de generație noua (fier sucrosomial/Sideral forte, Solacium Pharma) nu colorează scaunul.

Preparatele injectabile cu fier. Acestea sunt necesare în cazul deficitelor majore de fier, anemiilor severe, sindroamelor de malabsorbţie, dar şi în cazul eşecului terapiei cu preparate orale.

În cazul hemoragiilor severe, asociate cu scăderi importante ale hemoglobinei, administrarea preparatelor injectabile de fier trebuie să fie precedată de transfuzia de sânge.  Pentru majoritatea preparatelor injectabile de fier (Venofer, Monofer) doza necesară pentru corecţie va fi calculată cu ajutorul formulei Ganzoni.

Ecuaţia Ganzoni este următoarea:

Deficitul total de fier = Greutatea (kg) x (Hb ţintă – Hb actuală)(g/dl) + depozitele de fier (mg)

Valoarea fierului din depozit: 500 mg la greutatea > 35 kg şi 15 mg/kg la greutatea < 35 kg

Formula Ganzoni subestimează depozitele de fier la bărbaţi, deoarece la aceştia fierul din depozit are o valoare cuprinsă între 700 şi 900 mg.

Fierul carboximaltozat (Ferinject/Vifor Pharma) este un preparat de fier injectabil, relativ recent apărut, care se poate administra în doze mari, fără a asocia reacţii adverse severe. În cazul acestuia nu este necesară calcularea dozei de fier cu formula Ganzoni. Deşi administrarea acestuia aduce cu sine multiple avantaje (legate de doză, timp de administrarea), costul acestuia este prohibitiv.

Răspunsul la adiministrarea preparatelor cu fier

Pacienţii cu anemie feriprivă trebuie monitorizaţi în ambulator, pentru a se evalua răspunsul adecvat la terapia marţială şi necesitatea continuării administrării acesteia. După iniţierea administrării fierului, răspunsul la terapie va fi evaluat la 5-10 zile prin dozarea numărului de reticulocite (criza reticulocitară), primul semn că măduva hematogenă răspunde la tratament. Concentraţia hemoglobinei creşte cu aproximativ 1g/ săptămână până la restabilirea valorilor normale.