Paratiroidele sunt glande endocrine cu rol în homeostazia fosfocalcic? ?i sunt în num?r de 4: 2 inferioare ?i 2 superioare.

Dimensiuni: 3 x 5 mm. Greutate: 40 mg

Sunt situate posteromedial de glanda tiroidă, fiind uneori înglobate chiar în capsula tiroidei.

Embriologie

Au origine endodermală, provenind din pungile 3 şi 4 endobranhiale.

Histologie

Glandele paratiroide prezintă capsulă proprie, dar pot fi înglobate şi în capsula sau parenchimul tiroidei. Celulele secretorii sunt organizate în cordoane, cuiburi sau foliculi. Există 2 tipuri celulare:

• celule principale – sunt celule mici (4-8 μm), au citoplasmă palidă cu aspect vacuolar datorită incluziunilor de glicogen, incluziunilor lipidice şi incluziunilor de lipofuscină. Prezintă granule de secreţie mici (200 nm) – dispuse la periferie, pentru exocitoza PTH şi granule mari (500 nm) – la interior, în care este stocat PTH.
• celule oxifile – sunt celule mai mari (8-10 μm), au citoplasma puternic acidofilă şi cu aspect granular, nucleul mic, dens, dispus central, cu cromatina condensată, prezintă numeroase mitocondrii.

Fiziologie

Glandele paratiroide sintetizează parathormonul (PTH), hormon polipeptidic cu rol în menţinerea echilibrului fosfocalcic.

PTH creşte absorbţia Ca²⁺ la nivel intestinal, creşte reabsorbţia Ca²⁺ şi Mg²⁺ şi creşte excreţia fosfatului la nivel renal şi mobilizează sărurile fosfocalcice de la nivel osos, prin stimularea activităţii osteoclastelor. De asemenea, PTH creşte sinteza de vitamină D. Efectele PTH sunt creşterea calcemiei şi scăderea fosfatemiei.

Reglarea secreţiei PTH se face prin mecanism de feedback negativ în funcţie de concentraţia serică a calciului ionizat şi a fosfaţilor.

Investigaţii pentru funcţia paratiroidelor:

Determinarea calcemiei, fosfatemiei

Echilibrul fosfocalcic

Este dat de menţinerea constantă a concentraţiei plasmatice a ionilor de Ca²⁺ şi fosfaţi.

• Concentraţia plasmatică a calciului este menţinută în limite înguste între 9-11 mg/dl datorită rolurilor importante în coagulare, excitabilitatea neuromusculară, permeabilitatea capilară şi contracţia cordului. Ca²⁺ provenit din alimente este absorbit în proporţie de 35% la nivel intestinal prin transport activ (controlat de PTH şi calcitriol), iar restul se excretă prin fecale. Ca²⁺ se găseşte în proporţie de 99% în oase şi dinţi, unde formează matricea anorganică, 1% în reticulul endoplasmic al celulelor şi doar 0,1% în plasmă. Ca²⁺ plasmatic se găseşte sb 3 forme: liber (forma ionizată, 50%, care în situaţii de acidemie cu acidoză creşte), legat de anioni (forma neionizată, 10%) şi legat de proteinele plasmatice (40%, care în situaţii de alcalinemie cu alcaloză scade în vederea înglobării excesului de protoni). La nivel renal, Ca fitrează glomerular însă este reabsorbit aproape complet, doar 1% din cantitatea filtrată fiind eliminată prin urină (5-10 mEq/l). În acidoză creşte cantitatea de calciu difuzibil şi poate apărea calciurie.
  • PTH creşte concentraţia Ca²⁺ plasmatic iar calcitonina o scade.
• Fosfaţii se găsesc în concentraţie de 4-8 mg/dl iar distribuţia lor este majoritar în oase (85%), în plasmă (1%, sub forma sistemului tampon al fosfaţilor) şi în celule (14%). La nivel renal filtrează glomerular, dar sunt reabsorbiţi în proporţie de 80-90%.
  • PTH şi calcitonina scad fosfatemia. Vitamina D₃ şi metaboliţii săi cresc reabsorbţia fosfaţilor şi diminuă excreţia urinară.

Echilibrul fosfocalcic este menţinut prin reglarea absorbţiei şi excreţiei Ca²⁺ şi fosfaţilor şi prin schimburile dinamice între os şi mediul extracelular, realizate prin intervenţia:

• PTH – intervine în caz de hipocalcemie şi readuce la normal concentraţia de Ca²⁺ prin:
  • la nivel osos: creşte activitatea osteoclastelor şi creşte demineralizarea osoasă, cu extracţia de săruri de Ca²⁺
  • la nivel renal: creşte reabsorbţia de Ca²⁺ şi Mg²⁺, creşte eliminarea fosfaţilor şi inhibă anhidraza carbonică (scade eliminarea de H⁺ ca urmare a sintezei scăzute, şi se menţine astfel un pH sangvin acid în vederea creşterii fracţiunii ionizate a Ca²⁺)
  • la nivel intestinal: creşte absorbţia Ca²⁺
• Calcitonina (CT, polipeptid de 32 aa sintetizat de celulele C din glanda tiroidă) – intervine în caz de hipercalcemie şi şi readuce la normal concentraţia de Ca²⁺ prin:
  • la nivel osos: creşte mineralizarea şi scade demineralizarea osoasă, scade osteoliza şi creşte osteogeneza
  • la nivel renal: creşte excreţia Ca²⁺ şi fosfaţilor
• Vitamina D (calcitriol) – provine prin aport exogen sau prin sinteză endogenă. Sinteza sa porneşte de la colesterol, care la nivelul pielii este convertit sub acţiunea razelor UV la vitamina D₃ inactivă. În continuare, la nivel hepatic are loc o primă hidroxilare => 25-HO-D₃ iar la nivel renal o a doua hidroxilare => 1,25-(HO)₂ -D₃, numit şi 1,25 dihidroxi calciferol (calcitriol). Vitamina D creşte absorbţia calciului la nivel intestinal, creşte reabsorbţia Ca²⁺ şi fosfaţilor la nivel renal, iar la nivel osos efectele depind de calcemie: în caz de hipocalcemie are efect PTH-like pentru refacerea calcemiei, iar în caz de normo/hipercalcemie favorizează mineralizarea osoasă.