Monturile (hallux valgus) reprezint? proeminen?ele care apar în partea intern? a piciorului în spatele degetului mare ?i care pot deveni foarte sup?r?toare la mers.

Anatomic vorbind, ele apar prin proeminența primei articulații metatarso-falangiene ca urmare a deplasării mediale a capului primului metatarsian. Deși unele persoane reușesc să se obișnuiască cu disconfortul provocat de monturi la mers, ele trebuie tratate deoarece în timp pot duce la apariția de probleme și deformări articulare. Pe lângă durere și afectarea mersului, monturile pot genera și probleme de ordin estetic. Dincolo de tolerabilitatea individuală, pacientul trebuie să se adreseze medicului dacă durerea se accentuează, dacă degetul mare “încalecă” cel de-al doilea deget, sau dacă apar semne de inflamație locală (roșeață, tumefacție). Apariția monturilor este apanajul sexului feminin, însă boala poate apărea și la bărbați – în contextul unui diabet zaharat (cu modificări ale piciorului – picior Charcot), gută. Se consideră că boala are o agregare familială, astfel că descendenții de sex feminin au o probabilitate mare de a dezvolta monturi. Evoluția monturilor este lent progresivă, putând fi încetinită prin adoptarea unor măsuri adecvate (purtarea de încălțăminte largă, confortabilă, evitarea microtraumatismelor, evitarea tocurilor înalte). Singura metodă de tratament curativ este chirurgia, care readuce osul la poziția normală; este important de știut că montul nu este o excrescență osoasă nou-apărută, ci doar o tulburare de statică a piciorului în care osul din spatele degetului mare se deplasează medial către interiorul piciorului.

Mecanismul apariției monturilor

Evenimentul priceps în apariția monturilor este considerat slăbirea ligamentului metatarso-falangian medial, care determină deplasarea medială (în var) a metatarsianului I (osul de sub degetul mare de la picior) care proemină sub piele și realizează o deformare a marginii mediale a piciorului. Această modificare antrenează după sine deplasarea laterală a halucelui (în valg), care poate ajunge să încalece degetul 2. Odată apărute aceste deformări, ele continuă să se agraveze.

Consecința evoluției progresive a monturilor este apariția de modificări ale articulațiilor și arhitecturii piciorului, degete în ciocan (grife digitale), unghii încarnate, hiperkeratoza, bursite, impotență funcțională și durere.

Tipuri de monturi

În funcție de momentul apariției, există 2 tipuri de monturi:

juvenil (congenital) – care apare la adolescenți
static – care apare în perimenopauză

Cauze favorizante ale apariției monturilor

istoric familial de monturi (transmitere ereditară în 50% din cazuri)
tipul constituțional al piciorului (picior plat, haluce foarte lung )
purtarea de încălțăminte prea strâmtă (care determină presiune mecanică pe monturi și frecarea acestora la fiecare pas)
traumatisme ale piciorului
modificarea arhitecturii piciorului (prin amputații de degete, fracturi, artrite – poliartrită reumatoidă)
laxitate a ligamentelor antepiciorului (accentuată la pubertate, sarcină, menopauză)
suprasolicitare mecanică a piciorului (obezitate)

Diagnosticul monturilor

Diagnosticul monturilor se face prin examen clinic (inspecție, palpare) și prin examen radiologic (radiografie de antepicior) – care evidențiază și răsunetul asupra articulațiilor piciorului.

Diagnosticul diferențial se face cu artropatiile microcristaline (guta), artrita reumatoidă, artroza.

Tratamentul monturilor

tratamentul chirurgical este singurul cu viză curativă, se poate realiza electiv (când dorește pacientul) și necesită spitalizare de scurtă durată (1-3 zile). Operația constă în readucerea capului metatarsianului I la poziția normală. Intervenția chiurgicală este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat necontrolat, la cei cu arterită sau infecții locale. Ca orice operație, și cea pentru monturi presupune o serie de complicații: hipercorecție (hallux varus), recidivă, algodistrofie.
orteze pentru antepicior (care protejează montul de conflictul mecanic cu încălțămintea)
adaptarea activității fizice (evitarea ortostatismului prelungit și a activităților fizice solicitante pentru articulațiile piciorului) și a încălțămintei (vârful trebuie să aibă dimensiuni adecvate din punct de vedere al lățimii și înălțimii, pentru ca degetele să nu fie “încălecate”)
susținătoare plantare
analgezice și antiinflamatorii, aplicații locale cu gheață
ameliorare prin fizioterapie, acupunctură, homeopatie (terapiile alternative nu pot vindeca monturile deoarece acestea apar prin devierea unui os care poate fi readus la poziția normală doar prin chirugie)