Leukeran (clorambucil) - prospect
Formă de prezentare: Tablete galbene, cu miez alb, ce conţin 2 mg Chlorambucil BP sau 5 mg Chlorambucil BP.
Indicaţii: Leukeran este indicat în tratamentul: bolii Hodgkin; anumitor forme de limfom non-Hodgkinian; leucemiei limfocitare cronice; macroglobulinemiei Waldenström; adenocarcinomului ovarian avansat. Leukeran are un efect terapeutic important la anumite paciente cu cancer de sân.
Doze şi mod de administrare: Adulţi: Se va consulta literatura de specialitate pentru detalii complete despre regimurile de tratament. Leukeran se administrează oral. Boala Hodgkin: Folosit ca monoterapie, doza obişnută este de 0,2 mg/kg corp/zi, timp de 4-8 săptămâni. De obicei Leukeran este folosit în terapie combinată cu alţi agenţi, fiind inclus în diferite regimuri terapeutice. Leukeran poate fi folosit ca alternativă la nitrogen mustard, reducându-se toxicitatea, dar cu efecte terapeutice similare. Limfom non-hodgkinian: Folosit ca monoterapie, iniţial se administrează doze de 0,1-0,2 mg/kg corp/zi timp de 4-8 săptămâni; se face apoi terapie de întreţinere fie prin administrare de doze zilnice mai mici, fie prin cure intermitente. Leukeran este folosit în tratamentul pacienţilor cu limfom limfocitar difuz, avansat sau la pacienţii cu recăderi după radioterapie. Nu s-au obţinut rezultate semnificativ diferite prin tratamentul cu chlorambucil în monoterapie sau în asociere cu alţi agenţi chimioterapici la pacienţii cu limfom limfocitar non-hodgkinian avansat. Leucemie limfocitară cronică: Tratamentul cu Leukeran se începe de obicei după apariţia simptomelor sau când se evidenţiază disfuncţia măduvei osoase (dar nu insuficienţa medulară), pe baza numărului celulelor sanguine din periferie. Iniţial Leukeran se administrează în doze de 0,15 mg/kg corp/zi până cînd numărul total de leucocite scade la 10000/mm3. Tratamentul poate fi reluat la 4 săptămâni de la sfîrşitul primei cure şi continuat cu doza de 0,1 mg/kg corp/zi. La un număr de pacienţi, de obicei după 2 ani de tratament, numărul de leucocite se reduc la valorile normale, splina şi nodulii limfatici devin nepalpabili, iar proporţia de limfocite la nivelul măduvei osoase se reduce sub 20%. Pacienţii cu insuficienţă medulară trebuie la început trataţi cu prednisolon până la obţinerea regenerării măduvei osoase înainte de începerea tratamentului cu Leukeran. Macroglobulinemia Waldenström: Pentru această afecţiune, Leukeran reprezintă tratamentul de elecţie. Se recomandă doze iniţiale de 6-12 mg/zi, până la instalarea leucopeniei, urmate de doze de 2-8 mg/zi timp nedefinit. Carcinomul ovarian: Folosit ca agent unic, se administrează 0,2 mg/kg corp zilnic, timp de 4-6 săptămâni. Se va administra doza de 0,3 mg/kg corp/zi până cînd apare leucopenia. Doza de întreţinere de 0,2 mg/kg corp/zi se dă cu scopul de a menţine numărul total de leucocite sub 4000/mm3. În practică, curele de întreţinere sunt de 2-4 săptămâni cu intervale de 2-6 săptămâni între ele. Cancerul de sân avansat: Folosit ca monoterapie, se administrează 0,2 mg/kg corp/zi, timp de 6 săptămâni. Leukeran poate fi asociat cu prednisolon în doză de 14-20 mg/zi, indiferent de greutatea corporală, timp de 4-6 săptămâni, atîta timp cît nu există depresie hematopoietică importantă. Leukeran arbuthnotdrug.com în asociere cu methotrexat, 5-fluorouracil şi prednisolon în doze de 5 - 7,5 mg/m2 sufprafaţă corporală/zi. Copii: Leukeran poate fi utilizat în tratamentul bolii Hodgkin şi al limfoamelor non-Hodgkiniene la copii. Dozele sunt similare cu cele folosite la adulţi.
Contraindicaţii: Avînd în vedere importanţa indicaţiilor, nu există contraindicaţii absolute.
Precauţii: Leukeran este un agent citotoxic activ ce trebuie prescris doar de medicii cu experienţă în administrarea unor astfel de produşi. Monitorizare: Deoarece Leukeran este capabil să producă supresie medulară ireversibilă, pacienţii sub tratament trebuie să fie atent monitorizaţi din punct de vedere hematologic. La dozele terapeutice, Leukeran determină depresie limfocitară, având efect mai redus asupra numărului de neutrofile şi trombocite precum şi asupra nivelului de hemoglobină. Întreruperea tratamentului nu este necesară la primul semn de scădere a neutrofilelor, dar trebuie reţinut faptul că numărul neutrofilelor poate continua să scadă timp de încă 10 zile sau mai mult după ultima doză. Leukeran nu trebuie administrat la pacienţii care au făcut recent radioterapie sau au primit alţi agenţi citotoxici. Dacă este prezentă infiltrarea limfocitară a măduvei osoase sau dacă măduva osoasă este hipoplazică, doza zilnică nu trebuie să depăşească 0,1 mg/kg corp. Afecţiuni renale: Pacienţii cu afectare funcţională renală trebuie monitorizaţi cu atenţie deoarece azotemia crescută măreşte riscul mielosupresiei. Afecţiuni hepatice: Nu se cunoaşte exact metabolismul Leukeranului, de aceea se recomandă reducerea dozelor la pacienţii cu afectare hepatică gravă. Mutageneză şi carcinogeneză: S-a demonstrat că Leukeran poate produce afectări ale cromatidelor şi cromozomilor la om. S-au raportat cazuri de apariţie a leucemiei acute după tratamentul cu chlorambucil pentru leucemie limfocitară cronică. Oricum, nu se poate şti dacă leucemia acută făcea parte din evoluţia naturală a bolii sau a fost indusă de chimioterapie. O comparaţie făcută între pacientele cu cancer ovarian care au primit agenţi alchilanţi şi acelea care nu au primit, a arătat că folosirea agenţilor alchilanţi, inclusiv chlorambucil, a crescut semnificativ incidenţa leucemiei acute. Într-o mică proporţie din pacientele cu cancer de sân care au primit chlorambucil ca terapie adjuvantă de lungă durată, s-a observat apariţia leucemiei mielocitare acute. Înainte de a institui terapia cu chlorambucil beneficiul potenţial trebuie cântărit în comparaţie cu riscul leucemogen. Efecte asupra fertilităţii: Chlorambucil poate cauza supresia funcţiei ovariene, iar amenoreea a fost raportată după terapia cu chlorambucil. Azoospermia a fost observată ca rezultat al terapiei cu chlorambucil, deşi se estimează că pentru apariţia acesteia ar fi necesară o doză de cel puţin 400 mg chlorambucil. La pacienţii cu limfom aflaţi în tratament cu chlorambucil, în doze totale cuprinse între 410-2600 mg, s-a observat reluarea spermatogenezei în grade diferite. Teratogeneză: La fel ca orice agent citotoxic Leukeran este potenţial teratogen. Folosirea lui ar trebui pe cât posibil evitată în timpul sarcinii, mai ales în timpul primului trimestru. În fiecare caz în parte, trebuie cântărite presupusele beneficii ale mamei, comparativ cu riscul potenţial asupra fătului. Lactaţie: Mamele ce primesc Leukeran nu trebuie să alăpteze.
Efecte secundare: Cel mai frecvent efect secundar este supresia măduvei osoase, dar care este de obicei reversibilă dacă se întrerupe tratamentul cu Chlorambucil suficient de devreme. Totuşi, s-au raportat cazuri de insuficienţă medulară ireversibilă. Destul de rar pot apărea tulburări gastrointestinale precum greaţă, vărsături, diaree sau ulceraţii ale mucoasei bucale. Pot apărea şi alte efecte secundare, dar de obicei atunci cînd se depăşeşte doza terapeutică.
Reacţii adverse: Ocazional, la pacienţii cu leucemie limfocitară cronică trataţi timp îndelungat cu chlorambucil, s-a descris fibroză pulmonară interstiţială severă. Ea poate fi reversibilă la întreruperea tratamentului. După tratamentul cu chlorambucil poate apărea hepatotoxicitate şi icter. Alte reacţii adverse raportate includ febra, reacţiile de hipersensibilitate cutanată, neuropatia periferică, pneumonia interstiţială şi cistita abacteriană. La copiii cu sindrom nefrotic şi trataţi cu chlorambucil pot apărea crize convulsive, acestea fiind descrise şi la adulţi, fiind corelate cu dozele administrate.
Tratamentul supradozărilor: După ingerarea accidentală a unor doze mari de chlorambucil, cel mai important efect secundar observat a fost pancitopenia reversibilă. De asemenea poate apărea toxicitate neurologică, manifestată prin comportament agitat şi ataxie, mergând până la convulsii multiple de tip grand mal. Deoarece nu există antidot cunoscut, tabloul sanguin trebuie urmărit cu atenţie şi trebuie instituite măsuri generale de susţinere, asociate cu transfuzii sanguine, dacă este necesar.
Precauţii farmaceutice: A se păstra la loc uscat şi la temperaturi de 2 - 8 grade Celsius.
Comments