Lescol (fluvastatin?) - prospect
Compoziţie: Substanţă activă: fluvastatină sodică
Formă de prezentare: Lescol 20: cutie cu 28 capsule conţinând 21,06 mg fluvastatină sodică, ceea ce corespunde la 20 mg fluvastatină acidă liberă. Lescol 40: cutie cu 28 capsule conţinând 42,12 mg fluvastatină sodică, ceea ce corespunde la 40 mg fluvastatină acidă liberă.
Acţiune terapeutică: Inhibitor sintetic al 3-hidroxi-3 metilglutaril coenzima A (HMG-CoA) reductazei, agent hipocolesterolemiant.
Farmacodinamică: Lescol-ul, un agent hidrofil în întregime de sinteză, este un inhibitor competitiv al HMG-CoA reductazei, care realizează conversia HMG-CoA în mevalonat, un precursor al sterolilor, inclusiv al colesterolului. Lescol-ul îşi exercită efectul principal mai ales la nivelul ficatului şi este un racemic al celor doi eritro-enantiomeri, dintre care numai unul are acţiune farmacologică. Inhibiţia biosintezei colesterolului reduce colesterolul din celulele hepatice, ceea ce stimulează sinteza de receptori pentru lipoproteinele cu densitate scăzută (LDL) şi astfel duce la intensificarea captării de particule LDL. Rezultatul final al acestor mecanisme este o reducere a concentraţiei plasmatice de colesterol. O varietate de studii clinice au demonstrat că nivelele crescute ale colesterolului total (C-total), de colesterol din LDL (LDL-C) şi de apolipoproteină B (un complex membranar de transport al LDL-C) accelerează procesul de ateroscleroză la om. În mod asemănător, nivelele scăzute ale colesterolului din lipoproteinele cu densitate mare (HDL-C) şi ale complexului de transport corespunzător, apolipoproteina A, sunt asociate cu dezvoltarea aterosclerozei. Cercetări epidemiologice au stabilit că morbiditatea şi mortalitatea prin afecţiuni cardiovasculare variază direct proporţional cu nivelele C-total şi LDL-C şi invers proporţional cu nivelul HDL-C. În studii clinice multicentrice, acele mijloace farmacologice şi/sau nefarmacologice care au redus C-total şi LDL-C simultan cu creşterea HDL-C au scăzut incidenţa evenimentelor cardiovasculare (infarcte miocardice care au condus sau nu la deces). La pacienţii cu hipercolesterolemie, tratamentul cu Lescol a redus C-total, LDL-C şi apolipoproteina B. De asemenea, Lescol a scăzut moderat trigliceridele, în paralel cu o creştere a HDL-C.
Farmacocinetică: Lescol-ul este absorbit rapid şi complet (98%) după administrare orală pe nemâncate, la voluntari. După o masă, medicamentul se absoarbe în proporţie redusă. Fluvastatinul îşi exercită efectul principal la nivelul ficatului, care este şi principalul lui organ de metabolizare. Biodisponibilitatea absolută, dedusă din concentraţia sanguină sistemică, este de 24%. Volumul aparent de distribuţie (Vr/f) al medicamentului este de 330 litri. Peste 98% din cantitatea circulantă de medicament este legată de proteine, şi această fixare nu este influenţată de concentraţia medicamentului. Compuşii principali din sângele circulant sunt fluvastatinul şi metabolitul său acid, inactiv farmacologic, N-desizopropil propionic. Metaboliţii hidroxilaţi au activitate farmacologică, dar nu circulă sistemic. După administrarea de fluvastatin marcat cu 3H la voluntari sănătoşi, excreţia dozei radioactive este de cca 6% în urină şi 93% în materiile fecale, numai 2% din radioactivitatea excretată fiind reprezentată de fluvastatin nemodificat. Clearance-ul plasmatic (Cl/f) al fluvastatinului la om este evaluat la 1,8 ± 0,8 l/minut. Concentraţiile în stare de echilibru nu oferă nici o dovadă de acumulare de fluvastatin după administrarea a 40 mg pe zi. După administrarea orală a 40 mg Lescol, timpul de înjumătăţire pentru distribuţia terminală este de 2,3 ± 0,9 ore. Nu s-a observat nici o diferenţă semnificativă în privinţa ariei de sub curbă (AUC) în urma administrării Lescol-ului o dată cu masa de seară sau la 4 ore după aceasta. Concentraţiile plasmatice de fluvastatin nu variază în funcţie de vârstă sau sex la populaţia generală. Deoarece fluvastatinul este eliminat în cea mai mare parte pe cale biliară şi este supus unei metabolizări pre-sistemice în proporţie semnificativă, există posibilitatea acumulării la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Indicaţii: Indicaţia terapeutică a Lescol-ului este hipercolesterolemia primară la pacienţii care nu răspund în mod adecvat la regimul alimentar controlat.
Contraindicaţii: Hipersensibilitate cunoscută la fluvastatin sau la excipienţii din Lescol. Lescol-ul este contraindicat la pacienţii cu boală hepatică activă sau cu creşteri persistente şi neexplicate ale transaminazelor serice (vezi “Precauţii“). Lescol-ul este contraindicat în graviditate, la mamele care alăptează şi la femeile fertile care nu adoptă precauţii contraceptive adecvate.
Precauţii: Funcţia hepatică: Ca şi în cazul altor medicamente hipolipemiante, se recomandă efectuarea testelor funcţionale hepatice la toţi pacienţii înainte de începere tratamentului şi periodic în cursul acestuia. Dacă apare o creştere persistentă a aspartataminotransferazei (ASAT) sau alanin-aminotransferazei (ALAT) de peste 3 ori peste limita superioară a normalului, se va întrerupe tratamentul. În cazuri foarte rare s-a descris o hepatită posibil medicamentoasă care a cedat după întreruperea tratamentului. Se impune atenţie când se administrează Lescol la pacienţii cu antecedente de hepatopatie sau alcoolism. Muşchii scheletici: La pacienţii trataţi cu alţi inhibitori de HMG-CoA reductază, s-au descris cazuri de miopatie. Această posibilitate trebuie luată în considerare la bolnavii cu mialgii difuze inexplicabile, sensibilitate sau slăbiciune musculară şi cu creştere marcată a valorilor creatin-fosfokinazei (CPK) de peste 10 ori limita superioară a normalului. Pacienţii vor fi sfătuiţi să anunţe medicului cu promptitudine durerea musculară inexplicabilă, sensibilitatea sau slăbiciunea musculară, mai ales când acestea sunt însoţite de nelinişte sau febră. Tratamentul cu Lescol trebuie întrerupt când se constată nivelele de CPK foarte ridicate sau se diagnostichează ori se suspectează miopatia. Tratamentul cu Lescol trebuie să fie întrerupt temporar la orice bolnav cu afecţiune acută sau severă care predispune la apariţia insuficienţei renale secundare rabdomiolizei. La alte medicamente din această clasă s-a descris rabdomioliză cu insuficienţă renală cauzată de mioglobinurie. Până în prezent, astfel de situaţii nu au fost descrise pentru Lescol. La unii pacienţi trataţi cu imunosupresoare (inclusiv ciclosporina), gemfibrozil, acid nicotinic sau eritromicină în asociere cu alţi inhibitori de HMG-CoA reductază, a apărut miopatia. De aceea, Lescol-ul trebuie utilizat cu grijă la bolnavii care primesc unul din aceste medicamente. În studiile clinice pe un număr mic de pacienţi trataţi cu Lescol asociat cu acid nicotinic nu s-a observat miopatie. Funcţia renală: Deoarece nu există experienţă în tratamentul cu Lescol la pacienţii cu insuficienţă renală severă (creatinina peste 160 micromoli/litru, respectiv 1,8 mg/dl), utilizarea lui în astfel de cazuri nu poate fi recomandată.
Sarcină şi alăptare: Deoarece inhibitorii de HMG-CoA reductază scad sinteza colesterolului şi, posibil, a altor substanţe cu activitate biologică derivate din colesterol, aceste medicamente pot fi dăunătoare fătului dacă se administrează unei gravide. De aceea, inhibitorii de HMG-CoA reductază sunt contraindicaţi în sarcină, la femei care alăptează şi la femei de vârstă fertilă care nu adoptă măsuri contraceptive adecvate. Dacă o pacientă rămâne însărcinată în timpul tratamentului cu un astfel de medicament, tratamentul trebuie întrerupt.
Reacţii adverse: În general, Lescol-ul este bine tolerat. Efectele adverse, atât cele clinice cât şi cele biochimice, sunt de obicei blânde şi trecătoare. În studiile controlate faţă de placebo, efectele adverse cu o frecvenţă de peste 1% au fost: dispepsia (3,3%), greaţa (1,6%) şi insomnia (1,6%). Cele cu o frecvenţă între 0,5 şi 0,9% comparativ cu placebo au fost: sinuzita (0,9%), flatulenţa (0,8%), dureri abdominale (0,7%), hipoestezia (0,6%), afecţiuni dentare (0,6%) şi infecţii ale tractului urinar (0,6%). Singurele efecte adverse cu o incidenţă de peste 0,5% care pot fi atribuite, probabil, tratamentului cu Lescol sunt simptomele gastrointestinale minore. Constatări de laborator: Anumite tulburări biochimice ale funcţiei hepatice au fost asociate cu inhibitorii de HMG-CoA reductază şi cu alţi agenţi hipolipemianţi. La un număr mic de pacienţi (mai mic de 1%) s-au confirmat creşteri ale transaminazelor de până la mai mult de 3 ori peste limita superioară a normalului. Majoritatea acestor modificări de laborator nu s-au însoţit de simptome clinice şi s-au remis ori s-au atenuat, revenind spre valorile anterioare tratamentului, după întreruperea acestuia.
Interacţiuni: Cu alimentele: nu există diferenţe vizibile între efectele hipolipemiante ale dozelor de Lescol administrate la cină şi, respectiv, la 4 ore după cină. Cu agenţii chelatori de săruri biliare: administrarea de Lescol la 4 ore după colestiramină produce un efect aditiv semnificativ din punct de vedere clinic în comparaţie cu cel obţinut cu oricare dintre cele două medicamente administrat singur. Lescol-ul va fi administrat la cel puţin 4 ore după răşină (ex., colestiramină), pentru a evita o interacţiune semnificativă prin legarea medicamentului de răşină. Medicamente imunosupresoare (inclusiv ciclosporina), gemfibrozil, acid nicotinic, eritromicină (vezi “Precauţii“: Muşchi scheletici). Antipirină: administrarea de Lescol nu influenţează metabolizarea şi excreţia antipirinei. Cum antipirina este un model de medicament metabolizat de sistemele enzimatice microzomale din ficat, nu sunt de aşteptat interacţiuni nici cu alte medicamente metabolizate de aceste sisteme. Acid nicotinic/propranolol: administrarea concomitentă de Lescol cu acid nicotinic sau propranolol nu are nici un efect asupra biodisponibilităţii Lescol-ului. Digoxin: administrarea concomitentă a Lescol-ului cu Digoxin-ul nu are nici un efect asupra concentraţiilor plasmatice de digoxin. Cimetidină/ranitidină/omeprazol: administrarea concomitentă de Lescol cu cimetidină, ranitidină sau omeprazol duce la o creştere a biodisponibilităţii Lescol-ului, fără ca aceasta să aibă importanţă clinică. Rifampicină: administrarea Lescol-ului la subiecţi trataţi anterior cu rifampicină a condus la o reducere a biodisponibilităţii Lescol-ului de cca 50%. Warfarină/acid salicilic/glyburid: studiile in vitro de fixare pe proteine nu au demonstrat nici o interacţiune la concentraţiile terapeutice. Tratament concomitent cu alte medicamente: în studiile clinice în care Lescol-ul a fost administrat concomitent cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE), beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu, acid salicilic, H2-blocante sau antiinflamatoare nesteroidice (AINS), nu s-au produs nici un fel de interacţiuni adverse cu semnificaţie clinică.
Dozare: Înainte de a începe tratamentul cu Lescol, pacientului trebuie să i se recomande un regim clasic de scădere a colesterolului. Regimul trebuie continuat pe parcursul tratamentului. Doza recomandată este de 20-40 mg o dată pe zi, seara. Deoarece reducerea maximă a LDL-C se observă în cca 4 săptămâni, trebuie efectuate dozări periodice ale lipidelor, iar doza se va adapta răspunsului terapeutic al pacientului şi indicaţiilor terapeutice stabilite. Efectul terapeutic al Lescol-ului este menţinut prin administrare prelungită. Lescol-ul este eficace ca monoterapie sau în asociere cu chelatori ai sărurilor biliare. Când se combină cu colestiramină sau cu alte răşini, trebuie administrat la culcare, la cel puţin 4 ore după răşină, pentru a evita o interacţiune semnificativă datorată legării medicamentului de răşină. Deoarece Lescol-ul este excretat de către ficat, numai 6% din doză fiind eliminată urinar, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (creatinina mai mică sau egală cu 160 micromoli/litru, respectiv 1,8 mg/dl). Neexistând experienţă în utilizarea Lescol-ului la pacienţii sub 18 ani, nu putem recomanda administrarea lui la astfel de pacienţi. Nu există nici o dovadă de toleranţă mai redusă sau pentru a susţine modificarea dozelor la vârstnici. Inhibitorii de HMG-CoA reductază, inclusiv Lescol, au puţine şanse de a fi utili la bolnavii cu forma homozigotă de hipercolesterolemie familială, o afecţiune rară.
Supradozare: Nu a fost relatat nici un caz de supradozare a Lescol-ului. Nu poate fi recomandat nici un tratament specific al supradozării. În eventualitatea supradozării, se recomandă tratamentul simptomatic şi instituirea măsurilor de susţinere, după caz.
Comments