Ischemia mezenteric? cronic? (angina intestinal?, treat sales angor abdominal) este o afec?iune cu prevalen?? mic? între bolile intestinale ischemice (< 5%). La aproximativ jum?tate dintre pacien?i, se poate eviden?ia un istoric de boal? cardiac?, cerebral? sau a arterelor periferice.

Cauze

În majoritatea cazurilor angina intestinală este rezultatul aterosclerozei mezenterice, dar ca şi cauze pot fi incriminate bolile de colagen şi vasculopatiile inflamatorii. Deşi nu a fost evidenţiată o asociere specifică cu fumatul, 3 din 4 pacienţi cu ischemie mezenterică cronică sunt fumători.

Clinic: semne și simptome

Simptomul cardinal îl reprezintă disconfortul abdominal resimţit sub formă de crampe, ce apare în decursul primei jumătăţi de oră după masă. Durerea abdominală creşte gradat în severitate, ameliorându-se în 1-3 ore. La debutul bolii, durerea este de intensitate mică, dar se agravează progresiv în săptămâni sau luni. Unii dintre pacienţi evită să mănânce, pentru a preveni apariţia durerii şi ajung să scadă în greutate. În afara disconfortului abdominal asociat cu mesele, pacienţii mai pot prezenta: greaţă, senzaţie de balonare, episoade diareice, malabsorbţie, constipaţie. Tardiv, în evoluţia bolii, durerea poate deveni continuă, putând prevesti apariţia unui infarct intestinal.

Rareori, pacienţii pot prezenta ulceraţii antrale la endoscopie, Helicobacter pylori negative, care nu se ameliorează sub terapie cu inhibitori de pompă de protoni sau cu gastropareză, ameliorată după revascularizare.

Examenul clinic nu aduce informaţii revelatoare. Pacienţii pot fi caşectici, din cauză că evită să se alimenteze, pentru a preveni apariţia durerii. Abdomenul acestor pacienţi este suplu, uneori destins, fără apărare musculară, chiar şi în timpul episoadelor dureroase. La auscultaţie poate fi observat frecvent un freamă abdominal, care este însă nespecific.

Diagnostic

Nu există un test specific care să stabilească cu certitudine că ischemia mezenterică este cauza durerii abdominale. Radiografia abdominală sau tomografia computerizată abdominală sunt de obicei normale, cu excepţia prezenţei unor calcificări vasculare. Endoscopia digestivă superioară este de asemenea în limite normale. La tranzitul baritat pot fi observate tulburări nespecifice de motilitate sau absorbţie. Ecografia abdominală, angio-RM şi angiografia mezenterică tradiţională pot evidenţia anomalii morfologice arteriale şi diminuarea fluxului sangvin splanhnic, dar aceste teste nu pot stabili cu certitudine absenţa sau prezenţa ischemiei mezenterice, unii pacienţi cu obstrucţie arterială fiind asimptomatici. Explorarile radionucleare de golire pot evidenţia întârzierea golirii gastrice.

Cele mai specifice teste diagnostice sunt reprezentate de ultrasonografia duplex şi tonometria gastrică. Ultrasonografia duplex identifică stenozele arterelor splanhnice. Tonometria gastrică constă în introducerea unei sonde nazogastrice şi montarea unui cateter arterial periferic, în scopul obţinerii de suc gastric şi sânge arterial, la un pacient căruia i s-a administrat medicaţie antiacidă, pe nemâncate. Se măsoară gradientul PCO2 de la nivelul sondei gastrice, înainte, în timpul şi după test. Creşterea gradientului după test este un indicator de ischemie gastro-intestinală.

În absenţa acestor două teste, diagnosticul este unul de excludere, ce se stabileşte pe baza manifestărilor clinice, calcificărilor vasculare observate pe radiografia abdominala şi angiografiei.

Tratament

Ischemia mezenterică nu necesită instituirea unei terapii de urgenţă, dar ocluzia acută  a fluxului sangvin la nivel gastro-intestinal poate apărea dacă se suprapune un proces de tromboză peste arterele deja îngustate. La pacienţii caşectici, la care se evidenţiază ocluzia a 2-3 artere majore, este indicată revascularizarea. Ca primă alegere, se practică angioplastia mezenterică transluminală percutană (PTMA) asociată sau nu cu montarea de stenturi. A doua alegere constă în revascularizarea chirugicală. Dintre aceste două metode de revascularizare, cea chirugicală are rate de recurenţă mai mici.