Herpesul genital este o infec?ie viral? contagioas? cauzat? de virusul herpes simplex (HSV). Exist? mai multe tulpini de virus herpetic, îns? doar unele cauzeaz? herpes genital.

Virusul se transmite cel mai adesea prin contact sexual (anal, vaginal, oral) neprotejat, însă folosirea prezervativului nu înlătură riscul infectării deoarece transmiterea se poate face şi prin contact piele la piele în regiunea genitală (prin fricţionare în timpul actului sexual). Virusul herpetic poate fi transmis şi pe cale materno-fetală, la naştere – dacă gravida prezintă leziuni genitale active, sau prin folosirea în comun a obiectelor de igienă personală – prosop, lenjerie (deşi virusul are o rezistenţă scăzută în mediul extern). Prin scărpinarea veziculelor sau ruperea crustelor se poate produce şi autoinfectare în aceeaşi zonă sau zone adiacente.

Herpesul genital este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală (BTS), afectând circa 1 din 6 adulţi cu vârsta cuprinsă între 14 şi 49 ani. Boala este de uşor mai frecventă la femei faţă de bărbaţi şi la adolescenţi faţă de adulţi. Odată diagnosticată infecţia, se recomandă efectuarea tratamentului antiviral de către ambii parteneri, deoarece unul dintre ei poate să nu aibă leziuni vizibile dar să fie contagios.

Deşi leziunile italia-meds.com sunt tratabile, infecţia virală nu se vindecă completă deoarece virusul rămâne cantonat în organism în stare latentă (dormantă) şi se poate reactiva în anumite condiţii favorizante.

Virusul herpes simplex

Există 2 tipuri de herpes simplex care pot cauza herpes: HSV-1 este responsabil de apariţia herpesului oral, iar HSV-2 de apariţia herpesului genital; se poate întâmpla şi ca HSV-2 să cauzeze herpes oral şi HSV-1 herpes genital. Perioada de incubaţie a virusului este în medie de 4-7 zile (3-28 zile).

Nu este obligatoriu ca momentul contactării virusului să aibă şi expresie clinică, astfel că în momentul apariţiei simptomelor este greu de depistat contactul infectant. De cele mai multe ori, infecţia este suprimată de sistemul imun al gazdei şi trece asimptomatică sau foarte uşor simptomatică.

Factori de risc pentru apariţia herpesului genital

• viaţă sexuală dezordonată, cu parteneri sexuali multipli
• nefolosirea prezervativului (sex neprotejat), în special cu parteneri instabili
• factori precipitanţi ai reactivării virusului – perioade de imunodepresie (stress, deprivare de somn, dietă dezechilibrată, tratamente imunosupresoare), expunerea la soare, menstruaţia, boli febrile, intervenţii chiurgicale, răniri, contact sexual.

Semne şi simptome

Principala manifestare clinică a infecţiei o reprezintă apariţia veziculelor (băşici cu lichid clar) izolate sau în buchet, care provoacă mâncărime, senzaţie de arsură, furnicături sau dureri. Pielea din jurul organelor genitale este inflamată, iar în evoluţie veziculele se sparg, formează cruste şi se vindecă. Uneori pot apărea şi scurgeri anormale din penis sau vagin şi dureri sau usturime la micţiune. În formele severe de infecţie, leziunile locale pot fi însoţite de simptome pseudogripale (cefalee, febră, dureri musculare, stare generală proastă) şi de adenopatii (mărirea de volum a ganglionilor). Concomitent cu erupţia herpetică genitală poate apărea şi herpes oral.

Veziculele herpetice pot fi localizate în zona genitală (penis, scrot, vagin, vulvă), dar şi în regiunea anală sau fesieră şi în partea superioară a coapselor. Pe mucoase, leziunea herpetică evoluează cu apariţia unor ulceraţii.

Persoanele care întreţin raporturi sexuale anale pot dezvolta proctită herpetică.

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe inspecţia leziunilor herpetice şi se confirmă pe baza analizei unei probe prelevate din leziune. Între episoadele de reactivare, diagnosticul este foarte dificil. Testele de sânge pot detecta prezenţa anticorpilor anti-HSV. Ginecologul şi respectiv urologul poate efectua o examinare a cervixului, respectiv uretrei pentru depistarea unei leziuni interne.

Tratament

Infecţia herpetică nu se vindecă niciodată, deoarece virusul rămâne cantonat în stare latentă în ganglionii nervoşi şi se reactivează periodic, în special în perioadele de imunodepresie. Numărul şi severitatea infecţiilor herpetice active scade pe măsura trecerii anilor de la primul episod. Primoinfecţia este cea mai dureroasă şi necesită cea mai lungă perioadă de timp pentru vindecare. Pacienţii au în medie circa 4 episoade de activare a infecţiei herpetice pe an.

Pentru tratamentul leziunilor herpetice se folosesc medicamente antivirale – sub formă de cremă, pastile sau injecţii. Simptomatic, se pot folosi şi analgezice pentru combaterea durerii. Tratamentul topic cu zinc pare să fie şi el benefic în vindecarea leziunilor herpetice.

Principalele antivirale folosite în tratamentul infecţiei herpetice sunt aciclovir, famciclovir, valaciclovir. În cazul în care o persoană prezintă reactivări foarte frecvente se pot administra cure de antivirale pentru a preveni apariţia episoadelor de infecţie activă. Pe durata reactivărilor se recomandă abstinenţa.

Infecţia herpetică face parte din complexul TORCH de screening la gravide şi necesită  o atenţie specială deoarece dacă este neglijată poate evolua cu pierderea sarcinii, naştere de făt mort sau prematuritate. Herpesul neonatal apare la gravidele infectate şi netratate care nasc pe cale naturală şi se manifestă prin afectarea vederii şi a sistemului nervos central.

Prevenire

• evitarea contactului sexual cu persoane care prezintă leziuni genitale
• folosirea prezervativului
• folosirea de geluri sau prezervatice cu viricide (nonoxynol-9)
• tratamentul corect al ambilor parteneri în caz de infecţie herpetică la unul dintre ei
• limitarea numărului partenerilor sexuali
• creşterea aportului de lizină în dietă (lizina este un aminoacid care antagonizează arginina, un alt aminoacid care este necesar replicării virusului herpetic)
• suplimente cu vitamina C
• lauril-sulfatul de sodiu, prezent în multe produse cosmetice şi de igienă personală (săpun, şampon) este un inactivator potent al HSV-2 şi HIV-1
• vaccin herpetic (disponibil la Institutul Cantacuzino)