4 din 10 români sufer? de hipertensiune arterial?, medical potrivit studiului SEPHAR. Considerat? o procedur? banal?, ambulance m?surarea tensiunii arteriale este adesea viciat? de gre?eli simple, dar care dac? nu sunt corectate persist?.
Greșelile în determinarea tensiunii arteriale pot fi legate de tehnică, poziția pacientului, tensiometru, condițiile și recomandările privind consumul de excitante (cafea, cola, energizante, fumat) și pot influența valorile tensiunii arteriale sistolice (TAS) sau diastolice (TAD).
Iată așadar care sunt cele mai frecvente greșeli în măsurarea tensiunii arteriale:
- pacientului i se măsoară tensiunea imediat după ce intră în cabinet – greșeala constă în faptul că determinarea tensiunii arteriale se face după 5 minute de repaus
- pacientul nu respectă recomandarea de a nu consuma cafea în ora precedentă și de a nu fuma cu cel puțin 15 minute înainte (atenție și la folosire altor substanțe cu efect stimulant adrenergic, cum sunt soluțiile decongestive nazale)
- manșeta tensiometrului nu este adecvată pentru pacient – manșeta trebuie să aibă o lungime de 35 cm și o grosime (lățime) de 2/3 din lungimea brațului
- determinarea se face în decubit dorsal sau în poziție șezândă, cu brațul la nivelul inimii – dacă manșeta este deasupra nivelului cordului pot apare valori fals-scăzute ale tensiunii arteriale, iar dacă este sub nivelul cordului apar valori fals-crescute
- nerespectarea tehnicii de măsurare a tensiunii – camera de presiune se umflă repede până la o valoare cu 20 mmHg peste tensiunea sistolică, apoi se dezumflă cu 3 mmHg/secundă. Pomparea prea lentă a aerului în manșetă poate duce la valori fals-crescute ale tensiunii arteriale diastolice, decomprimarea prea lentă la valori fals-crescute ale tensiunii sistolice iar decomprimarea prea rapidă la valori fals-scăzute ale TAS și fals-crescute ale TAD
- aplicarea manșetei peste haine, închiderea manșetei prea larg sau prea stâns
- stetoscopul nu se pune sub marginea inferioară a manșetei – manșeta se pune la nivelul brațului (pentru a comprima artera brahială), iar stetoscopul la plica cotului
- brațul pacientului este în extensie (și nu sprijinit) – contracția musculară poate crește presiunea cu până la 10%
- vorbitul în timpul măsurării tensiunii – poate crește mult valorile tensionale (cu până la 10-30%)
- aplicarea prea fermă a stetoscopului la nivelul fosei antecubitale poate duce la valori fals-scăzute ale TAD
- ambientul este inadecvat (frig, gălăgie, întuneric)
- medicul nu transmite încredere pacientului – poate apărea efectul de halat alb
Trebuie ținut cont și de următoarele indicații particulare pentru determinarea tensiunii:
- pentru înregistrarea valorii tensiunii arteriale diastolice la copii și pacienți cu insuficiență cardiacă se folosește ca reper faza a IV-a Korotkoff (estomparea zgomotelor) și nu faza a V-a (dispariția zgomotelor)
- la fiecare consult se fac minim 2 determinări, la interval de 5-10 minute (dacă se repetă măsurarea prea repede, pot apare valori crescute ale tensiunii sistolice)
- tensiunea se determină la ambele brațe – diferența nu trebuie să fie mai mare de 10 mmHg
- dacă se constată hipertensiune la un tânăr, se determină tensiunea arterială și la membrele inferioare (posibilă coarctație de aortă?)
- dacă zgomotele Korotkoff sunt slabe, pacientul va fi rugat să facă câteva mișcări de deschidere-închidere a pumnului după care se reia determinarea