Prognosticul unui pacient cu infarct miocardic acut depinde în mare m?sur? de precocitatea prezent?rii sale ?i de aplicare a tratamentului de reperfuzie.
Cel mai fericit caz (din punct de vedere al deciziei terapeutice) este cel în care pacientul se prezintă pentru o durere sugestivă de infarct în primele 6-12 ore de la debutul ei și este candidat pentru tratament de revascularizare prin tromboliză sau angioplastie primară. După această fereastră terapeutică, posibilitatea de salvare a miocardului ischemic scade dramatic. În această grabă pentru deschiderea arterei coronare înfundate, principalul determinant al deciziei terapeutice este simptomatologia pacientului – de cât timp acuză durerea? Dacă este recentă, cu debut de câteva ore, există indicație pentru tratament de reperfuzie. Dacă pacientul afirmă că are durerea de ieri, este exclus de la tratamentul de reperfuzie.
Nu toate cazurile sunt însă atât de simple. Ce facem când un pacient acuză dureri anginoase de 2 zile, care s-au intensificat cu câteva ore în urmă? Ar putea fi vorba despre un infarct cu debut de 2 zile (pentru care nu se mai poate face reperfuzie) sau despre un episod de angină instabilă care s-a transformat într-un infarct (care poate beneficia de revascularizare). Astfel, estimarea ferestrei terapeutice când pacientul are episoade recurente de angină poate constitui o reală dificultate pentru clinician. Odată stabilit diagnosticul de sindrom coronarian acut cu supradenivelare ST (STEMI), EKG-ul și enzimele cardiace pot ajuta la stabilirea duratei de timp de la debutul infarctului:
- fazele de evoluție ale infarctului: gradul de supradenivelare a segmentului ST, inversiunea undei T (cel mai util criteriu pentru “datarea” infarctului), prezența undelor Q (care constituie un criteriu mai puțin fiabil, întrucât siderarea ischemică a miocardului poate duce la apariția de unde Q în fazele precoce ale infarctului)
- dinamica enzimelor de necroză cardiace: apariția lor în ser, vârful enzimatic și scăderea lor
Cea mai mare dificultate o pun cazurile de infarct silențios (nedureros, cum este la diabetici), la care estimarea ferestrei terapeutice este imposibilă deoarece nu există punctul de reper – durerea.