Urticaria este o afec?iune dermato-alergic? caracterizat? prin apari?ia de papule ro?ii pruriginoase (blânde) pe suprafa?a pielii.
Uneori urticaria poate fi însoțită de fenomene alergice sistemice periculoase precum angioedem, bronhospasm (wheezing), colaps cardiovascular, edem Quincke și anafilaxie. Urticaria este mai frecventă la persoanele cu teren atopic, care prezintă un istoric încărcat de manifestări alergice (eczemă, conjunctivită, astm bronșic). Până la 20-25% din populația generală va prezenta un puseu de urticarie de-a lungul vieții. Urticaria poate fi acută (dacă plăcile urticariene au o durată sub 6 săptămâni) sau cronică (dacă persistă pentru mai mult de 6 săptămâni). La copii, factorul declanșator cel mai frecvent incriminat este răceala.
Mecanismul producerii urticariei
Urticaria este o reacție de hipersensibilitate mediată de degranularea mastocitelor din derm și a bazofilelor circulante. Mastocitele pot fi sensibilizate de către antigene (bacteriene, virale sau parazitare), anticorpi, factori fizici (presiune, frecare, lumină, rece, cald, vibrații) sau substanțe chimice endogene (histamina, amine vasoactive) sau exogene (ex. coloranți alimentari – tartrazina).
Cauze de urticarie
- urticarie acută: idiopatică (peste 50% din cazuri), infecții (ORL, digestive, genitourinare, respiratorii, infecții fungice – dermatofitoză, hepatită, borelioză, mononucleoză, infecție cu mycoplasme, virusurile Coxsackie sau HIV, Helicobacter pylori, Campylobacter jejuni, infecții parazitare – ascaridiază, giardioză, malarie, amoebiază, fascioloză, schistosomiază, trichineloză), alergie la fluturi, molii, omizi, meduze, lipitori, animale de casă (câine, pisică), alimente (carne de porc, pește, crustacee, ouă, brânză, ciocolată, mure, cireșe, căpșuni, banane, portocale, alune, arahide, fistic, roșii, boabe de muștar, soia, coloranți și conservanți alimentari), medicamente (antibiotice – peniciline, sulfamide, vancomicină, antiinflamatoare nesteroidiene – salicilați, codeină, antihistaminice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antiacide, laxative, sedative, vitamine, antitusive, diuretice, anticonvulsivante, anestezice, antimalarice, iod, bromuri, chinidină, clorochină, izoniazidă, antidiabetice sulfonilureice, clotrimazol, dextroamfetamină, substanțe de radiocontrast), produse cosmetice (parfum, vopsea de păr) și de curățenie (ex. detergenți), factori de mediu (plante, polen, praf, mucegai), stress psihoemoțional, exercițiu fizic, expunere la latex, nichel din bijuterii, sarcină – PUUP (Pruritic Urticarial Papules and Plaques of Pregnancy), intoleranță la frig sau căldură, înțepături de himenoptere (viespe, albină), alergie la sterilet de cupru sau lucrări dentare.
- urticarie cronică: boli autoimune în 50% din cazuri (lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă, polimiozită, tireopatii autoimune, alte boli de țesut conjunctiv), urticarie colinergică (indusă de stress, frig, căldură, efort fizic – trebuie examinate și alte semne de stimulare colinergică precum hiperlacrimație, hipersalivație sau diaree), boli cronice (hipertiroidism, amiloidoză, policitemia vera, tumori maligne, lupus, limfoame), urticarie la rece, crioglobulinemie, criofibrinogenemie, sifilis, mastocitoză, sindroame autoinflamatorii, idiopatic, frecarea pielii, presiunea de la centuri, pantofi sau elastice.
- urticaria pigmentosa (papule sau plăci hiperpigmentate galben-maro) – familială sau asociată cu boli limfoproliferative.
- urticarie recurentă (de obicei fizică sau de contact) – urticarie solară sau fotosensibilă (legată de expunerea la soare), la efort fizic sau la presiune asupra pielii (urticarie colinergică), la stress, la vibrații, la cald, sau la contact cu apă (urticare aquagenă)
- alte forme: vasculita urticariană, angioedemul ereditar, urticaria asociată cu boli sistemice (boala Still, sindrom Muckle Wells, crioglobulinemii, boala serului, sindrom Cogan, sindrom Gougerot-Sjogren, boala periodică), hemopatii și neoplazii (leucemii, limfoame, gammapatii monoclonale, sindrom Schnitzler, boala Vaquez)
Semne și simptome
Leziunile caractistice urticariei sunt papulele (umflături, plăci reliefate) pruriginoase, roz-roșii ale pielii (denumite popular blânde). Blândele au marginea bine delimitată, nu conțin lichid și au un diametru variabil, de ordinul a câțiva centimetri (sunt asemănătoare leziunilor produse de contactul cu urzicile). Confluarea mai multor blânde dă naștere unor plăci urticariene care se extind pe o suprafață cutanată mare. Blândele au o evoluție fugace: dispar și reapar, își modifică forma și se extind în decurs de minute-ore. Pe lângă leziunile cutanate, urticaria poate afecta și mucoasele, cu apariția de edem la nivelul laringelui și căilor aeriene, care declanșează dificultăți de vorbire și dispnee. Plăcile urticariene pot apărea și la locul scărpinării (gratării) pielii – dermografism.
Leziunile urticariene pot afecta pielea din orice zonă a corpului, de la mâini, scalp, torace, până la buze sau palme. Acestea pot fi acompaniate de artralgii, mialgii, cefalee, febră, greață, diaree, agitație psihomotorie și tulburări de somn.
Urticaria poate fi primul semn de anafilaxie, situație în care va fi urmată de rinoree, wheezing (respirație șuierătoare), paloare, hipotensiune, transpirații reci, dispnee și șoc; în lipsa tratamentului de urgență, anafilaxia poate evolua către deces.
Diagnostic
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei și examenului clinic al leziunilor urticariene, de către medicul specialist dermatolog sau alergolog. Anamnestico-clinic se va cerceta istoricul personal sau familial de boli autoimune (vitiligo, diabet zaharat tip 1, poliartrită reumatoidă, anemie Biermer, lupus, tiroidită autoimună) sau alergice.
Pentru depistarea cauzei se pot face teste cutanate de alergie (teste prick, patch, IDR), teste de contact, teste de provocare la alimente sau coloranți, teste fizice (expunere la frig, cald, presiune, efort) sau teste fotobiologice.
Când se suspectează o cauză sistemică se vor efectua probe biologice precum hemogramă, VSH, proteină C reactică, teste de funcționalitate hepatică, electroforeza proteinelor serice, dozarea componentelor complementului, a complexelor imune circulante (CIC) și a IgE totale și speficice, imunogramă, factor reumatoid (FR), anticorpi antinucleari (ANA), anticorpi anti-TPO. Pentru decelarea unei cauze infecțioase se va efectua serologie virală (virusuri hepatitice, HIV, EBV, CMV), examen coproparazitologic, teste pentru depistarea Helicobacter pylori.
Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu alte afecțiuni dermatologice sau pruriginoase – dermatita atopică (eczema), erupțiile medicamentoase maculo-papulare, dermatita de contact, eritemul multiform, purpura Henoch-Schonlein, pitiriazis rosea, insuficiența renală cronică, ciroza biliară primară.
Probe speficice:
- pentru urticaria colinergică: dacă nu există contraindicații (afecțiuni cardio-respiratorii) pacientul va fi invitat să facă un efort fizic până când transpiră (ex. urcarea rapidă a scărilor). Apariția de leziuni urticariene la câteva minute după efort este diagnostică pentru urticaria colinergică.
- pentru urticaria la cald: se aplică o eprubetă cu apă caldă pe antebraț timp de câteva minute și se urmărește apariția leziunilor urticariene.
- pentru urticaria la rece: se aplică o eprubetă cu gheață pe antebraț timp de câteva minute și se urmărește apariția leziunilor urticariene.
- pentru urticaria la presiune: se aplică o greutate peste umăr timp de 15-30 minute, după care se urmărește apariția blândelor până la 24 ore.
- pentru urticaria vibratorie: se aplică un stimul vibrator la nivelul pielii și se următește apariția leziunilor pruriginoase.
Tratament pentru urticarie
Măsuri generale
- evitarea medicamentelor care pot declașa urticarie, a lenjeriei intime strâmte, a băilor/dușurilor fierbinți și a efortului fizic intens și susținut
- alcătuirea unui jurnal al meselor pentru a depista alimentele alergizante
- combaterea transpirației
- eliminarea coloranților și aditivilor alimentari (tartrazină, eritrozină, benzoat de sodiu, aspartam)
- toaleta leziunilor cutanate cu săpun cu pH acid sau apă și oțet
- aplicații locale de comprese reci pentru ameliorarea mâncărimii (pruritului)
- evitarea băuturilor energizante (inclusiv cele cu cofeină – cafea, ceai negru)
Tratament medicamentos
- antihistaminice H1 (clorfeniramin, loratadină – Claritine, desloratadină – Aerius, terfenadină – Triludane, Seldane, fexofenadină, hidroxizină, cetirizină, levocetirizină, difenhidramină, astemizol); antihistaminicele H2 (cimetidină, famotidină, ranitidină) potențează efectul antihistaminicelor H1
- doxepin (antidepresiv și antihistaminic H1 și H2)
- simpatomimetice (efedrină, terbutalină)
- preparate cortizonice în urticaria severă
- inhibitori ai degranulării mastocitare (ketotifen, cromoglicat de sodiu)
- epinefrină în caz de manifestări alergice cu potențial amenințător de viață
- anxiolitice, sedative și psihoterapie în urticaria cu componentă psihogenă
Alte tratamente
- desensibilizare cu vaccinuri
- remedii naturiste (cătină albă, stânjenel, trei frați pătați, brusture)
- tratament balneoclimateric
Evoluție
Urticaria are o evoluție imprevizibilă, existând numeroase situații care pot declanșa o erupție (infecții, expunere la factori de mediu, scărpinarea pielii). De obicei, urticaria se remite spontan în decurs de câteva ore-zile. Dacă persistă, poate croniciza.
Comments
Cat am stat in Bucuresti nu am facut niciodata. Cum schimb locatia, cum apar.
Am venit cu apa de acasa, mancare haine. Am respectat o igiena destul de buna.
Nimic din aceste lucruri nu au dat randament.
Am inteles ca pot fi legate si de transpiratie. Si aceasta este inca o problema. Iarna de exemplu pot sta linistit in tricou si nu prea imi este frig, insa vara simt cum ma topesc.
Sper ca cineva sa vada acest mesaj si poate sa imi propuna cateva solutii.
Va multumesc pentru timpul acordat.
Multumesc mult